Cumpără online cartea „Namaste! Jurnal de India”

Standard

Pe tot parcursul călătoriei mele în India, am scris aproape zilnic tot ce mi se întâmpla pe acest blog. Am creat inițial blogul acesta pentru a-mi ține la curent prietenii cu tot ceea ce făceam. Am reușit să îmi păstrez amintirile intacte, scriindu-le imediat după ce le trăiam. Nu am avut la mine laptop sau alt dispozitiv de pe care pot scrie, așa că am improvizat, scriind de pe ce apucam (laptop-uri împrumutate, agende, hârtii și chiar pe telefon).

În anul 2012, am decis să transform jurnalul de India într-un ebook gratuit pe care l-am distribuit tot prin intermediul acestui blog. În perioada aceasta, am fost contactat de multe persoane care doreau să viziteze India sau pur și simplu doreau să le împărtășesc mai multe din experiența mea.

În anul 2014, jurnalul de India a trecut printr-o nouă etapă: a văzut lumina tiparului începând cu data de 21 februarie, cu ajutorul platformei editoriale Self Publishing Romania.

Acum poți cumpăra online cartea „Namaste! Jurnal de India”

Începând cu data de 21 februarie 2014, jurnalul de India a văzut lumina tiparului cu ajutorul Self Publishing Romania. Aceasta este varianta completă a experienței mele în India.

namaste jurnal de india

Oamenii sunt în permanenta căutare a fericirii. Pe mine, experiența din India m-a învățat să îmi găsesc acea fericire, și să o păstrez pentru mult timp.

Prin jurnalul de India, vreau să împart cu voi această fericire.

„Fericirea e reală doar atunci când e împărtășită.” – Christopher Mccandless

Te invit să trăiești cu mine călătoria din India prin intermediul acestui jurnal, care te va purta în cele mai exotice și controversate locuri ale acestei fascinante țări.  Dacă dorești să intri în posesia cărții, click pe butonul de mai jos:

button

 

Impresiile cititorilor

„Mi-a placut atat de mult ca nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o.  Iti multumesc pentru sansa de a face o vizita virtuala Indiei. M-ai ajutat sa visez cu ochii deschisi in timp ce mergeam pe strazile ploiase din Bucuresti… Mi-a placut!” Laura Andreea Popa

„In ultimele zile, dupa munca si chiar in autobuz, l-am insotit pe Catalin Ionascu in India. Am descoperit impreuna oamenii in toata splendoarea lor (indieni, chinezi, columbieni…), am petrecut pana tarziu, am vizitat temple, am vazut Taj Mahal si Gange, am riscat si am inteles ca iti gasesti fericirea doar daca iesi din zona de confort si daca iti urmezi visurile. Multumesc frumos pentru aceasta calatorie si pentru inspiratie. Astept urmatorul jurnal.” Narcisa Lazaroiu

„Mi-a placut cartea. Povestile m-au tinut mereu in priza, m-au transportat intr-o lume indepartata ce a parut mai aproape. Stilul nararii este simplu, amuzant si incitant, indemnandu-te sa revii la lectura iar si iar. Recomand!” Mădălina Tarabulea

„Am citit cartea lui Catalin imediat dupa ce acesta a publicat-o. Cunosteam cateva din experientele sale din India, dar in carte am descoperit lucruri interesante si laturi nebanuite ale lui Catalin Ionascu. A fost o lectura placuta, am trecut prin numeroase aventuri palpitante si am descoperit o perspectiva interesanta a Indiei.” Laurentiu Strimbu

„Namaste! Jurnal de India a reușit să mă poarte într-o minunată călătorie, în timp ce metroul mă purta prin București. A reușit să surprindă totul într-o șaradă creativă ce m-a făcut să îmi imaginez colorat, puternic și adevărat minunățiile Indiei. Am „călătorit”. Am zâmbit. Mi-a plăcut.” Lavinia Sfetcu

„Cartea lui Cătă m-a trimis într-o lume despre care nu ştiam mai nimic. Am reuşit să văd, prin ochii lui, cât de fascinantă este India şi, în acelaşi timp, să îmi dau seama că nu poţi să înţelegi cu adevărat o ţară cu o cultură atât de vastă decât printr-o experienţă proprie. Dacă până acum nu mă simţeam atrasă în vreun fel de India, mi-am dat seama că o vizită în această ţară ar trebui să fie pe bucket list-ul tuturor.” Alina Mohorea

„Cartea lui Cătălin este una dintre cele mai bune cărţi care ilustrează cu adevărat viaţa în India. Cu siguranţă este cartea care ar ajuta orice turist care doreşte să ajungă în această ţară. Pe mine unul experienţa lui m-a făcut să-mi doresc şi mai mult să vizitez ţările asiatice. Unul dintre punctele de pe lista mea de locuri de vizitat în viaţă a ajuns să fie şi această minunată ţară, numită India. Îţi mulţumesc, Cătălin!” Laurențiu Mihai

„I’ve had the wish to visit India for a long time now. Yet now Catalin’s book made it burn more alive than ever. By being a travel log that has been turned into a book, the reader is able to see „fresh” sensations and feelings, presented as they were almost immediately after they were lived. India is presented with its good and bad parts, a land of extremes and diversity – the extremely poor living alongside the very rich, people that make you trust no one again and people who restore your faith in humanity; marvelous places and sceneries and dark, creepy places; amazingly small and exorbitant prices. All the religions you can imagine… and the list goes on. I had to keep reminding myself that this is not a fantasy, but a real story told by someone who experienced every bit written here. It is definitely a book that I recommend if you’ve been bitten by the travel bug.” Mădălina Ungureanu

„Am terminat cartea scrisa de dvs si, desi nu am fost in India niciodata, am calatorit chiar si imaginar din Delhi la Mumbai, de la Agra la Jaipur si m-am imaginat pe plaja din Goa. E un jurnal de calatorie care prezinta trairile, emotiile, bucuriile, dar si situatiile mai putin placute. Mi-a placut tare mult si va felicit! Cu admiratie, Valentina Avramescu

Trăiește și tu o experiență de neuitat citind jurnalul de India! Află cum poți comanda cartea printr-un click pe butonul de mai jos!

button

Anunțuri

Asta a fost tot

Standard

Sunt acasa, in Brasov. Inca imi e greu sa ma obisnuiesc cu vremea… e prea frig aici!!

Zborul a fost placut, lejer, nu am avut nici mult timp de asteptat. Am dormit si m-am uitat la Predators pe primul avion… slabut filmul. Pe al doilea am mancat, am baut si am citit cartea despre Sadhus ce mi-am cumparat-o de la Varanasi.

Voi face o recapitulare a tot ce am facut, pe scurt,  pentru ca de fiecare data cand va fi sa imi aduc aminte sau sa ma intrebe cineva, sa nu trebuiasca sa parcurg fiecare post de pe blog. Asta doar in cazul in care e nevoie sa dau detalii.

Am stat in India intre 3 august si 23 octombrie 2010.

Am locuit in New Delhi, am schimbat 3 apartamente:

  • Lajpat Nagar 4, Amar Colony, G-Block (chirie 4500 rupii pe luna / persoana)
  • East of Kailash, N Block, 224 (chirie 6500 rupii pe luna / persoana)
  • Lajpat Nagar 2, Vinoba Puri 1 (chirie 5000 rupii pe luna / persoana)

Am lucrat pentru compania Dewinter Optical Inc., cu sediul in Main Patel Road, West Patel Nagar, New Delhi. Am lucrat in departamentele de Marketing si IT, am facut traducere si updatare de software pentru procesarea imaginilor si pentru microscoape medicale si industriale. Colegii de munca au fost cea mai tare echipa pe care am putut-o avea: Daksh (India), Kaddar (India), Aman (India), Marek (Polonia), Diana (Columbia), Weng Peng (China), Atsushi (Japonia), Jens (Germania), Anuraag (India), plus seful, domnul Rajiv Luthra, care s-a purtat exemplar cu noi si pentru care am un deosebit respect. Am lucrat intre orele 9 si 16:30, cu pauza de pranz intre 13 si 14, zilnic, de luni pana vineri. Din anumite motive nu postez salariul ce l-am avut, insa a fost suficient sa acopere chiria pe apartament, mancarea pe timp de o luna, transportul la servici din fiecare zi si un weekend de calatorit.

In afara de munca, prima luna am fost la cate 3-4 petreceri pe saptamana si am fost doar la Taj Mahal, Agra. A doua luna am calatorit in fiecare weekend, si am fost la petreceri doar in timpul saptamanii, iar a treia luna am lucrat si calatorit in prima jumatate, si ultima saptamana am avut-o libera, am fost in Mumbai si in Goa.

Locurile in care am fost in India, in ordine cronologica, sunt:

Fiecare loc e complet diferit, e unic. Oamenii vorbesc o limba diferita in fiecare stat aproape, plus activitatile si religiile sunt diferite. Am intalnit crestini, musulmani, hindusi, budisti, jainisti, plus alte ramuri mai mici ale religiilor. In fiecare zona mancarea difera, in fiecare zona activitatile ce se pot face sunt diferite. De fiecare data am calatorit cu trenul, in afara de Manali unde am fost cu autobuzul, si Goa unde am fost cu avionul. Distantele au fost mari de fiecare data – cel putin 10 ore.

Oamenii… incredibili! Am cunoscut oameni din multe tari diferite… o sa incerc sa le enumar, desi nu o sa fie toate: India, China, Columbia, Germania, Franta, Polonia, Japonia, Iran, Rusia, SUA, Mongolia, Spania, Peru, Brazilia, Canada, Turcia, Ucraina, Ungaria, Macedonia, Finlanda, Nigeria, Africa de Est, Africa de Sud, Jamaica, Iordan, Malaysia, Vietnam, Marea Britanie, Taiwan, Thailanda, Indonesia, Mexic, Olanda si… Romania. Nu in toate conversatiile am intrebat tara din care provin acesti oameni, insa acestia din tarile mentionate ii tin minte, imi sunt prieteni. Din India am acum prieteni in Delhi, Mumbai, Hyderabad, Bangalore si Jaipur.

Am locuit in primele 8 zile intr-un apartament murdar si insalubru, in care curgea apa la toaleta doar 3 ore pe zi. Bucataria ocupa doar 1 metru patrat si nu se putea folosi. Am avut colegi de apartament 5 chinezi – 1 baiat si 4 fete.

In al doilea apartament am locuit 23 de zile, impreuna cu 4 chinezi (2 baieti si 2 fete), o fata din Turcia, 5 columbieni (1 baiat si 4 fete). Apartamentul avea 4 camere, 3 bai, 1 bucatarie si o sufragerie mare. Conditiile erau bune, insa chiria era cam mare.

Al treilea apartament l-am ocupat de la 2 septembrie pana pe 23 octombrie. Avea 3 camere, 3 bai, un living si o bucatarie. Era curat, decent, si chiria era buna pentru salariul meu. Am locuit initial cu 2 baieti germani, 1 fata din Franta, 1 fata din Polonia si 1 fata din Indonesia. Dupa cateva zile baietii au plecat, fata din Franta a plecat si s-au mutat 1 fata din Columbia, 1 fata din Polonia, 1 fata din Finlanda si 1 fata din China. Ultimele 3 saptamani fata din Finlanda a plecat si am ramas in total 6 persoane, pana cand eu am plecat inapoi in Romania.

Cheltuielile de cazare, masa si transport le-a acoperit salariul, plus au ramas ceva bani de buzunar ca sa imi ajunga pentru un weekend de calatorit. Pot sa spun ca am pus accent pe calatorit, pe mancat si pe petreceri. Acestea au fost principalele mele cheltuieli, insa regret acum ca pe shopping nu am pus mare accent. Cat am fost acolo mi se parea ca gasesc peste tot aceleasi lucruri, si eram saturat de ele, si ma gandeam ca o sa am timp la final sa cumpar. Insa la final am avut parte de nefericita intamplare sa mi se fure portofelul, si nu am mai avut bani de cumparaturi, doar cat m-am imprumutat pentru calatorit si mancat.

Piata din India e foarte ieftina, insa mall-urile sunt foarte scumpe. Restaurantele oscileaza intre cele de strada, care sunt infirm de ieftine, cele inchise insa nu prea curate, care sunt inca ieftine, si cele inchise dar de lux, care sunt la fel de scumpe ca intr-o statiune de turisti din Europa. Din cauza diferentei imense intre clasele sociale, asa e o diferenta imensa intre preturi. Un obiect bibelou sau suvenir, cumparat intr-un magazin inchis, poate costa de 10 ori mai mult decat acelasi obiect cumparat de afara, de la un vanzator de strada. Insa e posibil ca de la acel vanzator calitatea sa lase de dorit cateodata. Indienii sunt maestrii in a fabrica obiecte contrafacute.

Despre India sunt foarte multe de spus… e o tara incredibila, de fapt e o foarte mare diversitate, acolo se gaseste cate putin din fiecare tara din lume. Exista oameni de toate culorile si rasele, de la foarte albi la foarte negri, de la caucazieni la asiatici si negri. Exista peste 30 de limbi complet diferite, si peste 300 de dialecte. Limba de baza este hindi, vorbita in nord. In orasele mari tendinta este spre engleza, insa in orasele mici si la sate foarte putini cunosc engleza. Indienii sunt oameni foarte buni la suflet si foarte ajutatori cu strainii, cu mici exceptii. Insa sunt cam lenesi, unii din ei, si nu sunt niciodata punctuali.

Pentru orice fel de detalii despre India, poze, informatii despre transport, viza, mancare, piata, sau orice fel de sfaturi in caz ca doriti sa vizitati vreodata aceasta incredibila tara, puteti sa ma contactati oricand. Informatiile mele de contact sunt in rubrica Contact.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati citit blogul, multumesc pentru rabdarea pe care ati avut-o daca ati parcurs totul pana aici.

Va doresc tuturor sa mergeti acolo unde va doriti, sa faceti ceea ce ati visat dintotdeauna sa faceti. Daca este ceva ce va doriti cu adevarat, credeti-ma ca este posibil. Din experienta pe care am avut-o am invatat ca nimic nu e imposibil, daca este ceva ce ne dorim foarte mult. Viata noastra este asa cum ne-o facem cu mainile noastre, prietenii pe care ni-i facem se incadreaza totdeauna in personalitatea noastra, iar tot ceea ce ne inconjoara ne defineste ca persoana care suntem. Iesiti din spatiul vostru de confort, si credeti-ma ca nu veti vrea sa va mai intoarceti acolo!

La revedere :)

Standard

Ultima zi in India. Nu am dormit prea mult ultima vreme, de fapt nu tin minte ultima noapte cand am dormit inainte de ora 2. Nu am mai facut o baie de 3 luni, am facut doar dusuri… si nu am mai mancat mezeluri de la fel de multa vreme. De fapt, sa nu gresesc, au fost cateva dati cand am mancat cremvusti, sunca si salam. Dar insa putin in comparatie cu obisnuita mea.

O sa imi fie dor de tot de aici… de absolut tot. India e… extraordinara.

Astazi am petrecut ziua in liniste. Am bani doar de taxi ca sa ma duca la aeroport. S-a mutat o noua fata la mine in camera, N. din Polonia. Am folosit telefonul ei ca sa imi rezerv taxi. O sa imi fie dor de toate fetele din apartamentul meu. Toata ziua am scris pe blog, la pranz am mancat la Tibet Kitchen pentru ultima oara de data asta, insa nu stiu de ce, dar ceea ce de multe ori acolo imi placea, acum nu mi-a picat prea bine. Noroc ca am baut limonada, ca altfel mi-ar fi fost chiar rau.

Nu stiu ce se intampla, dar parca organismul meu imi spune ca trebuie sa fiu acasa in curand.

Ar fi trebuit sa am cina cu seful meu, insa a avut o urgenta, nu a fost nici la servici azi, si eu neavand telefon nu am putut sa iau legatura cu el.

Dupa pranz au fost pe la mine colegii de munca… am primit si telefon de la columbience pe numarul lui C….

Insa acum, dupa o zi plina de la revederi… am ramas singur. Fetele au plecat, fiecare calatoreste acest weekend. Isi continua traditia de a munci in fiecare zi a saptamanii si de a calatori in fiecare weekend al lunii. Asa si trebuie. Asa se descopera India, calatorind. Asa se cunosc oamenii, asa se cunoaste aceasta fascinanta cultura.

Acum mai e o ora pana sa vina taxiul sa ma ia. A ramas acasa doar N., pe care insa nu o cunosc prea bine, dar pe telefonul careia ma va suna taximetristul in caz ca nu va gasi locuinta mea. Asa se va incheia experienta mea in India. Voi lasa in urma mea apartamentul gol pentru weekend… insa incepand de luni va fi plin cu fete. 7 fete vor locui aici, foarte prietenoase si dragute. O sa imi fie dor de toate.

O sa imi fie dor de munca, de colegi, de sef, de oras, de calatorit… o sa imi fie dor de viata mea de aici care a fost ca un vis. Nimic nu se compara cu aceasta experienta, a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele.

Acest blog nu se incheie aici, o sa mai public cate ceva cand ajung acasa, cateva concluzii.

Nu voi uita acest apartament in care locuiesc acum… nu voi uita weekend-urile mele pline, nedormite… nu voi uita petrecerile la care mergeam, nu voi uita calatoriile si orasele in care am fost. Nu voi uita conversatiile ce le-am avut cu diversi indieni, nu voi uita indienii ca oameni. Nu le voi uita cultura, nu voi uita cuvintele in hindi ce le-am invatat, nu voi uita negocierea pentru ricsa sau la piata, nu voi uita vanzatorii ambulanti si cersetorii ce veneau la mine, crezandu-ma turist sau masina de bani… nu voi uita ce am facut la munca, nu voi uita colegii, nu voi uita diminetile in care ma trezeam dupa 2 ore de somn si saream peste micul dejun, nu voi uita camilele, maimutele, elefantii, serpii cu care am facut poza… nu voi uita mancarea, nu voi uita condimentele, nu voi uita ploile musonice si nu voi uita tantarii care au incercat sa ma intepe cu malarie si nu au reusit… nu voi uita bolile de care am scapat, nu voi uita bolile de care nu am scapat 🙂 nu voi uita turele nebune cu masina ce le-am avut, nu voi uita turele pe scuter ce le-am avut, nu voi uita cluburile si viata de noapte, nu voi uita piata si nu voi uita restaurantele, nu voi uita bauturile si sosurile ce le-am incercat… nu voi uita oamenii din atatea tari ce i-am cunoscut, nu voi uita cate petreceri si cate iesiri si cate calatorii am organizat cu ei… nu voi uita nimic, va asigur…

Nu voi uita cele 3 apartamente in care am locuit, nu imi voi uita colegii din niciunul din cele 3 apartamente…. nu voi uita prin cate am trecut, nu voi uita dificultatile ce le-am avut si lucrurile nebunesti ce le-am facut… nu voi uita locurile mizerabile si sarace prin care am trecut, nu voi uita locurile luxoase si bogate prin care am trecut… nu voi uita nici macar apartamentul in care am locuit la inceput, situat adanc in Lajpat Nagar 4, deasupra restaurantului Tibet Kitchen, acolo unde a inceput totul… locul pe care eu il numeam „ghena”, iar fostii mei colegi chinezi de apartament il numeau „acasa”…

Pentru mine acum India este acasa.

Adio, Mumbai, de pe Saraj Express

Standard

Am prins apusul de soare din avion. A fost minunat. Niciodata nu m-am simtit mai aproape de soare ca atunci. Nu imi puteam dezlipi ochii de la fereastra avionului, observand dansul luminii solare printre nori. In acelasi timp simteam o impacare totala in privinta experientei mele in India. Pot spune acum cu adevarat ca am trecut prin de toate, am avut o experienta completa.

Ajunsi acasa la U., seara, am cunoscut parintii si bunica lui. Din nou am dat de oameni minunati, care m-au tratat ca si cum as fi cu adevarat frate cu U.. Am discutat cu ei liber, ca si cum am fi prieteni de-o viata, si am iesit sa luam cina in oras. A fost o cina imensa, am avut parte de multe feluri de mancare indiana…

Inainte de cina, insa, am fost cu U. sa vizitam niste prieteni de-ai lui, o formatie de nu-metal. A fost interesant sa vad cum se dezvolta aceasta latura in India. Sunetul era foarte bun, instrumentele sunau tare si profesionist. Nu ma asteptam sa am parte de un asa concert intr-un apartament, la etajul 4, si sa dau din cap dupa atata oboseala acumulata.

Dupa cina cu parintii am fost in acelasi apartament sa mai povestim, sa cunosc si eu prietenii lui U.. Unul dintre baieti avea rasta, nu stiu cum si le putea intretine pe caldura permanenta din Mumbai.

Pe la ora 2 am adormit… si a doua zi m-au trezit parintii lui U., imi pregatisera micul dejun, si un pachet sa iau pe tren. Foarte dragut din partea lor. Ne-am luat la revedere, si U. m-a dus la gara, m-a urcat in tren, si ne-am simtit din nou ca ultima oara cand ne-am luat la revedere…

Eram in Bucuresti, in statia de autobuz, l-am urcat pe U. in autobuzul spre aeroportul Otopeni. Pe atunci fumam. Autobuzul pleca in 5 minute, si i-am zis lui U… hai pana afara la ultima tigara. Si intr-adevar, de atunci amandoi ne-am lasat de fumat. Tigara aceea a insemnat foarte mult pentru amandoi, pentru ca era tigara indiana, adusa de U. in Romania cu 2 luni inainte. Pastrasem inca de atunci acea tigara pentru acel moment.

Asa a fost si acum, insa nu a mai fost vorba de fumat acum. Pur si simplu ne-am urat toate cele bune si sa ne vedem sanatosi data viitoare.

Am petrecut 21 de ore in Saraj Express, unul din cele mai ieftine si murdare trenuri indiene. Parintii lui U. mi-au sugerat ca nu a fost o idee buna sa iau acel tren… si am stat de data asta doar in patul meu, situat sus, la nivelul 3… la inceput cand mergeam la baie imi luam bagajele cu mine, insa dupa o vreme am inceput sa am incredere in cei din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt oameni buni si i-am rugat sa imi urmareasca bagajul cat timp eram la baie. Si nimic rau nu s-a intamplat, atat doar ca m-am plictisit ingrozitor, stand in aceeasi pozitie 21 de ore, pentru ca spatiul era mic. Am trecut prin locuri mirositoare, am incercat sa dorm insa a fost greu din cauza ca am calatorit ziua. Noaptea s-a facut chiar frig, si ventilatoarele mergeau fix spre mine si nu aveam cum sa le opresc.

La final a avut intarziere de vreo 20 de minute, am ajuns pe la 4 jumatate in Delhi.

Am luat ricsa, am ajuns acasa pe la 5. C. se trezise, si am stat si am povestit toata dimineata, pana a plecat ea la munca.

In cautarea plajelor cu nisip alb

Standard

Astazi am bombardat blogul cu articole. Nu am avut timp deloc ultima vreme sa scriu nimic, doar azi, din amintiri…

Ne-am trezit relativ devreme in Goa… adica pe la 9 jumatate… si am avut noroc ca micul dejun inca se mai servea. Dupa aceea am facut check out-ul de la hotel, am incarcat masina cu toate bagajele si am pornit in cautarea plajelor cu nisip alb din Goa, lucru care a fost greu de gasit. Ultima zi a fost singura insorita dintre toate zilele petrecute in Goa. A fost o caldura puternica si o vreme frumoasa. Am ajuns in sfarsit pe plaja cu nisip alb, insa din cauza ploii, culoarea era similara cu nisipurile cu care suntem noi obisnuiti…

Am facut pozele ce de mult mi le doream, am petrecut cateva ore pe plajele cele mai frumoase din intreaga regiune Goa. Timpul insa era scurt, distantele erau in jur de 50 la 80 de km de parcurs, si nu am avut timp prea mult de stat. Am fost la un restaurant pe plaja unde obiectivul era sa mancam scoici, crabi si caluti de mare… insa nu a fost sa fie, dura prea mult sa le prepare, si noi nu aveam timp, asa ca ne-am multumit cu tocana de rechin…

Ajunsi la aeroport, am facut repede check in-ul, pentru ca eram la 25 de minute de decolare… cand am ajuns la bagajul meu de mana, voiau sa imi opreasca o sticla de rachiu de alune kaju ce l-am cumparat pentru familie… si singura solutie a fost sa alerg la depunere bagaje de cala, ca sa duc plasa in care se afla sticla mea, plus alte suveniruri. Ajuns inapoi la sala de asteptare, prietenii mei radeau de mine pentru ca ma agitasem atata pentru o sticla. Avionul avea intarziere 50 de minute!

Timpul petrecut in Goa a fost minunat. A fost cireasa de pe tort in cadrul experientei mele in India. Mi-am adus aminte de timpurile petrecute cu U., cel mai bun prieten al meu din India, cel care imi e ca un frate… nimic nu s-a schimbat intre noi de acum 1 an si jumatate.

Am ajuns asadar sa imi indeplinesc visul de a urmari soarele de pe plaja cu nisip alb din Goa… am ajuns sa vad cum e viata de noapte in Goa, sa cunosc localnici, sa observ cat de multi turisti vin acolo, inchiriaza un motor, si uita pentru cateva zile de probleme. Nimic nu se compara cu un drum cu motorul printre palmierii goanezi, la briza oceanului Indian, si cu un cocktail rece pe o terasa aflata pe nisipul fin si alb.