Arhivele lunare: August 2010

Ochii rosii persista

Standard

Azi m-am trezit cu o durere cumplita de ochi, si am constatat ca si cel drept mi s-a inrosit si umflat. Cu toate astea, sunt linistit din cauza unor telefoane ce le-am primit si le-am dat aseara in legatura cu boala mea.

Pe la 9 seara ma suna A., fata din Ucraina, sa ma intrebe de sanatate. „Prost”, ii spun eu. Incepe sa rada. „Ce naiba ai??”, zic eu nervos. „Tii minte ca Js. avea sambata aceeasi problema? Acum jumatate din cei care au fost la petrecere au patit la fel!”. Era clar – infectia e atat de contagioasa, incat pana si o imbratisare cu Js. m-a facut sa o iau. Am sunat apoi pe D., colegul de apartament al lui Js. „Toata lumea din apartament are ochii rosii!”, zice el razand. „Doar unul din noi a fost la spital, si acum luam toti medicamentele de pe reteta ce a primit-o.” Erau aceleasi medicamente ce le-am primit si eu de la spital. Trebuie sa am grija sa nu infectez pe nimeni din apartament. Mi-ar trebui niste ochelari de soare daca vreau sa ies afara, ca ochii abia mi se deschid, si sunt umflati rau de tot.

Azi am vorbit cu Js., care se prapadea de ras cand a auzit ca si eu am aceeasi problema. Lui ii trecuse infectia. Foarte amuzant sa stau toata ziua acasa, ba chiar departe de ceilalti ca sa nu le transmit si lor boala. Acum stau pe laptopul lui F., unul din colegii mei de camera. Cred ca toata ziua mi-o voi petrece in carantina, si nu cred ca ma voi muta din seara asta in noul apartament – nu pot sa risc sa fac cunostinta cu oamenii cu care voi locui, aratand ca desprins din filmele de groaza.

Dupa una buna vine si una rea

Standard

Se auzea lume vorbind in sufragerie azi la 7 dimineata cand m-am trezit, dar ma gandeam ca or fi columbiencele pline de energie in aceasta minunata dimineata de luni. Asa ca iau din camera o hartie igienica si cobor pana la baie doar in boxeri. Trec prin sufragerie si dau de proprietar, sotia lui si cativa musafiri ai lor, stand de vorba la o ceasca de ceai. Se opresc toti din vorba si se uita la mine, eu ma opresc din mers si ma uit la ei, ne zambim, si incerc sa ascund la spate hartia igienica. Apoi imi continui drumul spre baie. Era semn clar ca astazi nu avea sa fie una din zilele mele bune.

De azi avem un nou coleg de servici, L., din Germania. Toata lumea era in jurul lui sa ii explice ce are de facut si sa il ajute; el sta aici doar pentru 6 saptamani. Dragul nostru coleg chinez, Ping Pong, pleaca vineri inapoi in tara lui…

Problema mea principala a inceput la ora pranzului – ochiul stang mi s-a inrosit, umflat si a inceput sa ma doara. Dupa munca am fost la spital, am primit un tratament si mi s-a spus ca am o infectie des intalnita perioada asta. E posibil sa o fi luat ieri de la bazin, sau poate chiar de la Js., amicul cu care am petrecut sambata noapte, care pleaca inapoi in Columbia in cateva zile. Spitalul era imens, si aveau la parter chiar cateva cafenele si fast food-uri. Parca ar fi fost un aeroport. Mi-a luat cateva ore sa ajung sa primesc cate o consultatie de la doi doctori, si m-a si costat 800 rupii. In schimb, medicamentele sunt foarte ieftine – doar 36 rupii pentru picaturi, gel de ochi si cateva pastile.

Infectia asta imi strica toate planurile si s-a nimerit foarte prost – maine trebuie sa ma mut intr-un nou apartament, si de acolo nu cunosc decat 1 persoana. Si inca o veste rea pe ziua de azi… s-au intors fetele din Germania din excursia in Himalaya, si trebuie sa ii returnez laptopul lui T.. In cateva minute vine sa il ia, si profit de acest timp pentru a scrie un ultim post de pe el.

Infectia asta are si o parte buna – in seara asta o sa ma culc devreme. Prima oara cand fac asta de cand sunt in India.

O duminica placuta

Standard

Dati-mi voie sa va spun cum trebuie sa fie cel putin o duminica din viata voastra:

Va treziti dimineata, la 10, in alt oras, cu sete si durere de cap. Mergeti cu autobuzul pana la gara, luati trenul, coborati in orasul vostru, luati moto-ricsa si mergeti intai sa o duceti acasa pe fata care va insoteste. Apoi cu alta ricsa mergeti pana acasa, o plateste vecinul vostru. Ajungeti in casa si vedeti indieni carand mobila in apartament, pentru ca se muta cu voi proprietarul cu sotia lui. In acest timp, va pregatiti un mic dejun bogat. Apoi faceti un dus si va puneti la somn.

Pe la ora 16 va trezeste telefonul. E G., fata din Marea Britanie. Va invita la bazin. Mergeti cu ea, cu Ad., tipul roman stabilit in State, si cu Ger., colega de apartament a lui G.. Bazinul e curat, in aer liber, nu e foarte multa lume, si adie o briza racoroasa. Vremea e placuta, si e perfect pentru a va lecui de mahmureala. Dupa inotat cateva ore vi se face foame. Decideti impreuna sa mergeti acasa la fete si sa faceti impreuna Tortilla spaniole, nu extrem de reusite, insa distrandu-va in timp ce le faceti. Apoi va relaxati pe canapele, ascultati muzica chill si spre final cantati la chitara cantece romanesti, frantuzesti si americane.

Ajungeti acasa pe la 10 seara, si sunteti invitat la o bere pe acoperisul blocului in care locuiti, unde fetele columbiene au amenajat o mica terasa. Nu se mai poate sta in apartament de cand cu proprietarul, si decizia lor a fost inteleapta, sa gaseasca un locsor de intimitate. Stati pe bloc impreuna cu ele, cu N., fata din Turcia, si cu Ping Pong, colegul vostru de munca din China, care pleaca peste 5 zile inapoi in tara lui. Ascultati muzica sud americana si discutati despre foarte multe lucruri, admirand privelistea de pe acoperis: se vad cele mai mari si importante temple din Delhi: Lotus Temple, Jama Masjid si Isckon Temple, temple care apar pe Google images atunci cand cautati India. Fetele din Columbia sunt o companie foarte placuta, mi-am dat seama de la inceput, de la petreceri, dar asta a fost prima noapte in care am discutat cu ele ore in sir. Au povestit foarte entuziasmate despre muzica lor traditionala si festivalurile care au loc in orasul lor. E incredibila cultura tarii lor, si cat de bine stiu acei oameni sa se distreze si sa isi pastreze traditiile…

Intre timp se face tarziu si va amintiti ca maine va treziti la 7… dar nu inainte de a deschide laptopul si a impartasi aceasta experienta, pentru ca merita… Tineti minte, NU IN FIECARE ZI E DUMINICA!

Hasta siempre, commandante!

Standard

Js. din Columbia, cel mai vechi prieten al meu de cand sunt in India (il cunosc de 3 saptamani), a decis sa plece acasa, ca urmare a tuturor lucrurilor neplacute care i s-au intamplat pe parcursul acestui internship. Acum are si o infectie la ochi – sunt rosii si umflati. Asta va fi ultimul lui weekend in India.

Sambata seara, dupa ce m-am intors dintr-o calatorie obositoare la cumparaturi cu chinezii mei, prin Delhi, am fost sunat de A., fata din Ucraina, sa ma invite la o petrecere in Gurgaon (unde mai fusesem). Problema e ca ea era deja acolo cand m-a sunat. Trebuia sa vin singur din Delhi pana in Gurgaon, care e un alt oras. Dupa cateva incercari de a gasi pe cineva sa vina cu mine, am avut in sfarsit cu cine merge: Ash., tipul din Delhi care sta in acelasi cartier cu mine. El fusese in internship in Ucraina si asa a cunoscut-o pe A.. Daca as fi mers singur, nu m-as fi descurcat. A fost nevoie de cineva care stie hindi ca sa ne putem descurca sambata la 11 noaptea prin periferiile orasului Delhi si ale orasului Gurgaon. Cand am ajuns la locul cu pricina, petrecerea se mutase intr-un restaurant, unde chelnerii au obiceul atat de dragut de a cumpara alcool pentru clienti, la cererea acestora, de la magazinul de peste drum, fara sa ceara vreun ban in plus (restaurantul nu are niciun fel de bauturi alcoolice in meniu). Toata lumea consumase deja 12 sticle de Bacardi si noi am ajuns cand cumparau tura a doua de 12 sticle (era o oferta foarte buna la Bacardi). Era cinstea lui Js., fiind ultima petrecere cu el.

Seara a fost nebuna. Am cunoscut foarte multa lume din America Latina, cat si cativa europeni. Dupa restaurant, am ajuns in apartamentul nou al lui Js. din Gurgaon, care avea o priveliste minunata de pe balcon. Aproape toata noaptea s-au dansat dansuri sud americane, s-a vorbit in spaniola. Am cunoscut lume foarte interesanta.

Ba chiar am cunscut si un roman! El locuia in apartamentul vecin, cu o alta fata tot din Romania. Discutia a fost ceva de gen: „Hey! Where are you from?”, zic eu. „I’m from Romania. You?”. Si atunci nu am putut controla sa-i zic: „Si eu, frate!”. Eram atat de entuziasmat ca era primul roman pur pe care il cunosc de cand sunt in India.

Am adormit pe la 5 dimineata, am dormit 4 intr-un pat de 2 persoane. Noi am fost norocosii care au prins un pat, restul dormind pe jos, iar celelalte camere fiind ocupate de cupluri. Pe la 10 ma trezeste vecinul meu din Delhi si imi spune ca ma asteapta de 3 ore, ca nu a putut dormi. O luam cu noi si pe A., ca noi 3 eram singurii care locuiam in Delhi si am plecat, lasand in urma noastra un apartament in care oamenii dormeau peste tot pe jos… doar o femeie de servici incerca sa faca curatenie, calcand atenta sa nu atinga pe cineva.

Welcome to the jungle

Standard

Joi: 150 km la ora prin traficul din Delhi, la ora 23:00. Muzica tare, masina cu geamuri fumurii, 8 persoane dintre care 5 fete. E minunat sa locuiesti in acelasi apartament cu doar 3 baieti si 7 fete, in special daca ele arata bine, si unele dintre ele au prieteni importanti aici in Delhi.

Avantajele au inceput inca de cand le-am cunoscut. Nu am spus asta pana acum pentru ca nu stiam cata lume imi citeste blogul, si cata lume poate afla ceea ce fac eu public aici. De aia nu scriu niciodata TOT ce se intampla, scriu doar rezumate, si nu pun numele intreg al prietenilor pe care mi-i fac.

Asadar, datorita fetelor am cunoscut pe W. din Olanda si pe S. din Iran, organizatorii celor mai mai petreceri pentru europeni de aici din Delhi, care se desfasoara in cele mai scumpe hoteluri si cluburi din oras. De regula la aceste petreceri se intra cu 700 rupii, si se poate consuma orice de la bar pana la ora 00:00. Cea mai ieftina bautura este 250. Cunoscand DJ-ii si organizatorii petrecerilor, eu scap de costuri.

Alaltaieri a fost o alta editie Euro Nights. Aceiasi oameni, aceeasi atmosfera, aceeasi muzica. Deja e monoton. Cunosteam ceva lume de la celelalte editii, ceea ce m-a facut sa ma simt ca la o petrecere intre cunoscuti. La astfel de petreceri intra in mare parte straini. Indienii care vin aici vin sa agate si sa se dea in spectacol. Au fost ceva probleme, gen scoaterea unor tipi afara de catre bodyguarzi, bataie, politie, discutii si amenzi. Nu am fost implicat in acest scandal decat prin faptul ca le cunosteam pe fete. Un tip s-a dat la una dintre ele, si evident ca a fost scos afara fortat de prietenii lor. Pe langa asta a mai fost si problema bauturii. Oamenii de peste tot din lume sunt lacomi – daca stiu ca platesc pentru intrare si au consumatia inclusa, vor sa isi scoata banii, sa consume cat mai mult, si la bar e plin intotdeauna, si majoritatea erau beti dupa ora 00:00.

Nu vreau sa mai continui pe acest subiect. Sa va povestesc despre ceva mai autentic – tantarii de aici sunt foarte inteligenti si periculosi. O fata a ajuns in spital din cauza muscaturilor de tantari, si inainte de asta a avut febra continuu timp de 5 zile. De ce spun ca sunt inteligenti – pentru ca ne vaneaza ca pe o prada, pentru ca atunci cand vad un om vin pe el cate 10 odata, si pentru ca musca intotdeauna in preajma venelor. Am fost piscat doar in aceleasi locuri, si acelea fiind aproape de incheieturile de la maini si la picioare. Daca se nimereste ca vreunul dintre tantari sa poarte o boala, atunci e cazul nefericit sa ajungi in spital.

Unul dintre managerii firmei care se ocupa de apartamentele pentru internii AIESEC s-a mutat incepand de azi cu noi, si din clipa asta, toata lumea s-a decis sa isi gaseasca noi locuinte. Nimic nu o sa mai fie cum era inainte. Nu se mai poate face nimic in acest apartament! Eu o sa ma mut de la 1 septembrie intr-un loc care de data asta nu face parte din lantul de apartamente AIESEC din New Delhi. Nu mai vreau sa am de-a face cu acesti oameni; desi sunt prietenosi, chiriile sunt prea mari pentru conditiile ce le ofera. In plus, vom sta 6 oameni in noul apartament, care e la fel de mare precum cel in care acum stam 12.

Azi am avut planul de a merge in Manali, care e un sat de hippioti la poalele muntilor Himalaya (un fel de Vama Veche a muntilor Himalaya), insa din nou nu s-a intamplat cum planuisem, pentru ca drumul pana acolo dureaza cam 30 de ore dus-intors, si weekend-ul e prea scurt pentru o asa calatorie. Eu mi-am putut lua luni si marti libere de la servici, insa persoana cu care as fi mers nu a putut face acest lucru. Asa ca din nou acest weekend nu am niciun plan. Am fost in Piata Sarajini cu colegii mei chinezi, si ne-am cumparat tricouri, camasi, suveniruri la preturi accesibile, insa calitatea nu e asa buna. Pietele indienilor sunt toate precum pietele de tigani de la noi – au acelasi aspect, si trebuie negociat la sange orice produs. Apoi am fost intr-unul din centrele noi ale orasului, unde un om de pe strada ne-a plimbat si ne-a aratat restaurantele si magazinele din zona. Delhi e imens! Si mai mult de jumatate din el e in constructii. Peste tot se fac drumuri, poduri, cladiri, stadioane. Am inteles ca din cauza Jocurilor Commonwealth 2010 care vor avea loc in Delhi. Dar nimic nu va fi terminat la timp, si Delhi va ramane in constructie pentru cel putin urmatorii 10 ani. Oricum, dezvoltarea este vizibila, si am auzit ca in India se consuma intr-un an de 10 ori mai mult ciment decat se consuma in SUA.

Acum sunt la o bere in fata laptopului, si ma uit pe geam. E ora 1 noaptea (din nou!!), si strada e pustie… aici toate magazinele se inchid la ora 22. Nu se vede nimeni, nicio masina, niciun zgomot, nimic… aproape ca ma simt ca in Europa. Dar senzatia mi-a fost tulbuata cand o capra a aparut din senin si a trecut in fuga prin fata blocului, pe mijlocul strazii, disparand in intuneric.