Arhive pe categorii: delhi

La revedere :)

Standard

Ultima zi in India. Nu am dormit prea mult ultima vreme, de fapt nu tin minte ultima noapte cand am dormit inainte de ora 2. Nu am mai facut o baie de 3 luni, am facut doar dusuri… si nu am mai mancat mezeluri de la fel de multa vreme. De fapt, sa nu gresesc, au fost cateva dati cand am mancat cremvusti, sunca si salam. Dar insa putin in comparatie cu obisnuita mea.

O sa imi fie dor de tot de aici… de absolut tot. India e… extraordinara.

Astazi am petrecut ziua in liniste. Am bani doar de taxi ca sa ma duca la aeroport. S-a mutat o noua fata la mine in camera, N. din Polonia. Am folosit telefonul ei ca sa imi rezerv taxi. O sa imi fie dor de toate fetele din apartamentul meu. Toata ziua am scris pe blog, la pranz am mancat la Tibet Kitchen pentru ultima oara de data asta, insa nu stiu de ce, dar ceea ce de multe ori acolo imi placea, acum nu mi-a picat prea bine. Noroc ca am baut limonada, ca altfel mi-ar fi fost chiar rau.

Nu stiu ce se intampla, dar parca organismul meu imi spune ca trebuie sa fiu acasa in curand.

Ar fi trebuit sa am cina cu seful meu, insa a avut o urgenta, nu a fost nici la servici azi, si eu neavand telefon nu am putut sa iau legatura cu el.

Dupa pranz au fost pe la mine colegii de munca… am primit si telefon de la columbience pe numarul lui C….

Insa acum, dupa o zi plina de la revederi… am ramas singur. Fetele au plecat, fiecare calatoreste acest weekend. Isi continua traditia de a munci in fiecare zi a saptamanii si de a calatori in fiecare weekend al lunii. Asa si trebuie. Asa se descopera India, calatorind. Asa se cunosc oamenii, asa se cunoaste aceasta fascinanta cultura.

Acum mai e o ora pana sa vina taxiul sa ma ia. A ramas acasa doar N., pe care insa nu o cunosc prea bine, dar pe telefonul careia ma va suna taximetristul in caz ca nu va gasi locuinta mea. Asa se va incheia experienta mea in India. Voi lasa in urma mea apartamentul gol pentru weekend… insa incepand de luni va fi plin cu fete. 7 fete vor locui aici, foarte prietenoase si dragute. O sa imi fie dor de toate.

O sa imi fie dor de munca, de colegi, de sef, de oras, de calatorit… o sa imi fie dor de viata mea de aici care a fost ca un vis. Nimic nu se compara cu aceasta experienta, a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele.

Acest blog nu se incheie aici, o sa mai public cate ceva cand ajung acasa, cateva concluzii.

Nu voi uita acest apartament in care locuiesc acum… nu voi uita weekend-urile mele pline, nedormite… nu voi uita petrecerile la care mergeam, nu voi uita calatoriile si orasele in care am fost. Nu voi uita conversatiile ce le-am avut cu diversi indieni, nu voi uita indienii ca oameni. Nu le voi uita cultura, nu voi uita cuvintele in hindi ce le-am invatat, nu voi uita negocierea pentru ricsa sau la piata, nu voi uita vanzatorii ambulanti si cersetorii ce veneau la mine, crezandu-ma turist sau masina de bani… nu voi uita ce am facut la munca, nu voi uita colegii, nu voi uita diminetile in care ma trezeam dupa 2 ore de somn si saream peste micul dejun, nu voi uita camilele, maimutele, elefantii, serpii cu care am facut poza… nu voi uita mancarea, nu voi uita condimentele, nu voi uita ploile musonice si nu voi uita tantarii care au incercat sa ma intepe cu malarie si nu au reusit… nu voi uita bolile de care am scapat, nu voi uita bolile de care nu am scapat 🙂 nu voi uita turele nebune cu masina ce le-am avut, nu voi uita turele pe scuter ce le-am avut, nu voi uita cluburile si viata de noapte, nu voi uita piata si nu voi uita restaurantele, nu voi uita bauturile si sosurile ce le-am incercat… nu voi uita oamenii din atatea tari ce i-am cunoscut, nu voi uita cate petreceri si cate iesiri si cate calatorii am organizat cu ei… nu voi uita nimic, va asigur…

Nu voi uita cele 3 apartamente in care am locuit, nu imi voi uita colegii din niciunul din cele 3 apartamente…. nu voi uita prin cate am trecut, nu voi uita dificultatile ce le-am avut si lucrurile nebunesti ce le-am facut… nu voi uita locurile mizerabile si sarace prin care am trecut, nu voi uita locurile luxoase si bogate prin care am trecut… nu voi uita nici macar apartamentul in care am locuit la inceput, situat adanc in Lajpat Nagar 4, deasupra restaurantului Tibet Kitchen, acolo unde a inceput totul… locul pe care eu il numeam „ghena”, iar fostii mei colegi chinezi de apartament il numeau „acasa”…

Pentru mine acum India este acasa.

Anunțuri

End is near…

Standard

Este ora 17.38. Sunt lipsit de energie, mai devreme am avut febra 39 de grade. Peste 3 ore am tren spre Mumbai. O sa va povestesc in continuare cum a decurs ultima mea zi in Delhi.

Aseara am ajuns acasa, foarte obosit, pe la ora 18. M-am pus sa dorm, insa dupa ce mi-am pus ultimele rufe murdare la spalat. Am atipit pentru 20 de minute, afara se facuse intuneric. Suna telefonul. Era A., prietenul meu din AIESEC. A doua zi de dimineata trebuia sa plece la conferinta, si nu putea sta mult la petrecerea mea de bye bye. Asa ca mi-a propus sa vina de la ora 20.00. La ora 19.00 trebuia sa iau cina cu C. in restaurantul Tibet Kitchen, asa ca m-am imbracat si am plecat direct. Intre timp imi aduc aminte ca rufele mele erau inca la spalat, si sun pe una din fetele care mai erau acasa ca sa mi le scoata la uscat.

La ora 20.00 am ajuns la locatia petrecerii, impreuna cu C.. Doar o fata era venita. Mai incolo a ajuns si A., impreuna cu K. si N., alte 2 fete din AIESEC. Am fost surprins sa vad ca au venit sa ma salute de plecare… Mai ales despre K., a carei datorie profesionala era sa se ocupe de mine. Datoria si-a facut-o, dar mai mult telefonic. Aseara a fost doar a doua oara cand am vazut-o. Si ultima.

Mai incolo a inceput sa vina lumea… am fost suprins cat de multe poate face un mesaj pe Facebook trimis cu doar o zi inainte de petrecere, si trimis doar la 7 persoane, care mi-au fost mai dragi mie. Nu voiam sa invit prea multa lume, insa cred ca in total au venit 20 de persoane sa isi ia la revedere de la mine. Am fost foarte placut surprins, i-am pus pe toti sa imi scrie pe steagul Romaniei ce il aveam cu mine… i-am servit cu tuica, explicandu-le calitatile nutritionale pe care le are.

Pe la ora 1 azi noapte a trebuit sa parasim incinta, proprietarul venind si spunandu-ne politicos ca dupa ora 12 in India e ilegal sa se organizeze petreceri in locuintele oamenilor. Il inteleg perfect, majoritatea cluburilor de noapte din Delhi se inchid la ora 2. Insa lumea vine abia pe la 22 sau 23, si nu beneficiaza decat de 3 ore de petrecere.

Aseara au fost intr-adevar toate persoanele care mi-au fost dragi in aceasta perioada, si care inca mai sunt in Delhi. Columbienii, colegii de servici, R., colegele de apartament, cativa indieni… iar cei care nu au putut veni m-au sunat sa imi ureze toate cele bune. Foarte frumos din partea tuturor. Dupa ce am plecat de la petrecere, ne-am decis sa mergem intr-un club, insa pe drum lumea s-a „pierdut” si am ajuns in final doar 4 persoane sa mergem in S Lounge, unul din putinele locuri despre care pot sa spun ca NU imi plac deloc. Insa m-am simtit bine… doar ca voiau sa ma dea afara din club ca intrasem cu o bere de afara. 🙂

Am ajuns acasa pe la 4 dimineata… Azi m-am trezit la 11, cu o durere de spate si de stomac. Azi e inchiderea Jocurilor Commonwealth, e o mare sarbatoare in Delhi, si nimeni nu lucreaza. Totul e inchis, in afara de cateva restaurante. Indienii au prea multe sarbatori!

Pe la ora 14 m-a lovit o febra neasteptata. Au inceput sa ma doara oasele, sa nu mai am energie si chef de nimic. Am fost sa iau pranzul cu C., insa abia am mancat. Ma simteam foarte rau… si mai ales ca azi am trenul spre Mumbai si mi-era teama sa nu fiu in stare sa mai merg.

Am ajuns acasa, am incercat sa dorm, insa febra a inceput sa fie si mai puternica. C. mi-a sugerat sa mergem la spital, si bine am facut ca am fost. Am fost la urgente, am fost consultat, mi s-a luat temperatura si am avut cateva discutii cu doctorii. Am primit medicamente pentru febra si vitamine pentru slabiciunea pe care o am.

Ma suna intre timp S., una din columbience, propunand sa vina pe la mine sa isi mai ia o data la revedere, impreuna cu ceilalti columbieni.

Mi-am facut bagajele de Romania, mi-am facut bagajul de Mumbai. Nu las o febra sa ma doboare… singura problema e ca o sa fiu singur pe tren pentru 20 de ore, intr-o clasa ieftina, dominata de indieni din clasa medie si de jos. Nu o sa am incredere in nimeni, daca o fi sa merg la toaleta o sa imi iau bagajul cu mine. Stiu pe cineva caruia i s-a furat un ghiozdan pe acest tren. Trebuie sa fiu precaut tot timpul.

Ajung in Mumbai maine la ora 17, S. mi-a zis ca ma asteapta la gara. Abia astept sa o vad, si abia astept sa il vad pe U., cel care dintotdeauna mi-a fost ca un frate. A rezervat bilete dus intors pentru Goa…

O sa imi petrec primele 3 zile in Mumbai cu S., si ultimele 3 zile in Goa cu U.. O sa revin in Delhi vinerea viitoare, si in noaptea aceleiasi zile am avionul spre Romania. Pare a fi un plan bun. Sa dea Dumnezeu sa ma tin de el, sa nu mai intervina nimic serios.

Acesta e ultimul meu post pe blog, din Delhi. O sa mai scriu din Mumbai daca o sa apuc. Daca nu, atunci acesta este unul dintre ultimele mele postari pe acest blog.

Ultima zi de munca

Standard

Se apropie sfarsitul, nu imi vine sa cred. Nu vreau sa ma gandesc la problemele ce le am de rezolvat cand ajung acasa. Fragmente dintr-o conversatie ce am avut-o acum cateva minute pe facebook:

Me: yea and after that go home and face my problems
and recover 2 weeks of university
 

3:07pm 

C: everyone has the smae kind of problems, but this is the reality, we have to accept it
 

3:08pm 

Me: yes it is true…
 

3:09pm 

C: life here is like a dream, now it’s time to wake up, catallin

But I don’t want to wake up! Insa timpul isi spune cuvantul.

Ieri mi-am luat ultimul salariu, si acum pot spune ca am strans destui bani ca sa imi petrec ultimele zile in Mumbai. Am inceput sa imi iau adio de la prieteni, sa le trimit mesaje ca plec, ca nu o sa ne mai vedem… ieri am baut cu M. si colegele mele de apartament…

V-am spus ca alte 2 fete s-au mutat la mine in apartament? S-au mutat de saptamana trecuta, trebuie sa fi mentionat de ele… se numesc K., din Polonia si M. din Columbia, si amandoua sunt foarte simpatice si beau foarte mult. Aseara am fost cu ele, M. si C., colega mea de camera, la o petrecere in Kuki, un club in care nu am mai fost pana acum, dar de care am auzit de fiecare data ca merita. Din nou, totul a fost gratis, orice comanda de la bar…De data asta, chiar cunosteam pe toata lumea de acolo. Nu era prea multa lume, ce e drept, pentru ca ieri a fost marti… insa petrecerea a fost foarte reusita.

O fata din Franta, venita in India de 10 zile, pe nume C., o sa devina noul Catalin in India. O sa imi preia viata. Foarte interesant acest lucru! O sa incerc sa fiu mai explicit: de vineri incepe munca in compania in care am lucrat eu aici… o sa stea la calculatorul la care am stat eu. Tot de vineri se va muta la mine in apartament, va dormi in patul in care am dormit eu. I-am spus de ieri ca viata ce o va prelua va fi… minunata. O invidiez, as vrea sa fiu in locul ei sa imi pot continua viata de aici!!

Am ajuns tarziu de la petrecere, pentru ca am ramas pana la capat… tin minte ca am adormit in jurul orei 5 dimineata. M-am trezit la 7 jumatate ca sa imi organizez cadourile de adio pentru colegii de munca, ce o sa le dau azi. Am scris pentru fiecare cate o scrisoare personala, si le-am pus in plicuri. O sa le dau scrisoarea plus un suvenir romanesc.

Deseara, mare petrecere mare!! Bye Bye party pentru mine si J., tipul din Germania, care pleaca la noapte. Am invitat pe toti pe care ii stiu drept buni prieteni, nu mai sunt foarte multi ramasi aici… insa aseara dupa ce am baut putin, am inceput sa invit pe toata lumea. Va avea loc in casa in care sta J., insa vecinii nu sunt de acord cu galagia si s-ar putea sa se strice cheful devreme. Vom vedea daca va trebui sa mituim politia si de data asta :).

Acum sunt la calculator cu A., inginerul indian de la firma care imi corecteaza toate programele facute si ma bate la cap cu fiecare lucru marunt ce apare, incat nu pot avea spor in a scrie acest post pe blog.

Ce trist ca parasesc compania!!

Mai incolo voi avea o discutie finala cu seful, apoi va trebui sa le dau cadourile colegilor, sa facem cateva poze de grup si sa le amintesc de petrecerea de astazi.

Deseara planuiesc sa iau cina pentru ultima oara in Tibet Kitchen, restaurantul la parterul blocului in care se afla primul meu apartament din India in care am locuit, acum 2 luni… E un loc mizerabil, o ghena pe care totdeauna colegii mei chinezi de apartament o numeau „acasa”, daca mai tineti minte…

Din nou acasa…

Standard

Acum am ajuns acasa, in apartamentul din Delhi. Sunt frant de oboseala dupa un weekend luuuung. Am fost mai devreme in Old Delhi sa iau cina cu colegii de munca la un restaurant musulman numit Kashim, celebru pentru preparatele din carne.

Azi dimineata am ajuns de la Varanasi, si am mers direct la munca, asa cum eram, fara dus si cu putin somn. Am plecat vineri seara la ora 18, direct dupa servici. In drum spre gara am luat cina in Khan Market, locul unde se serveste una din cele mai bune Chicken Tikka din oras.

Noaptea de vineri am calatorit la clasa sleeper, ca de obicei. La fel si la intoarcere. Vineri a fost ultima zi de munca a lui J., colegul si prietenul nostru din Germania, care pleaca joi, in aceeasi zi in care plec eu in Mumbai.

Da, s-a stabilit… de mult imi rezervasem biletul, am vorbit cu U. si cu S., cazarea o am asigurata… si in rest, ce voi face acolo, depinde doar de ei.

C., colega mea de camera, a venit cu propunerea sa mergem impreuna in Goa, plajele exotice de la malul oceanului Indian. Insa asta presupunea sa mergem doar in weekend-ul ce urmeaza, si anume ca eu sa imi anulez biletul spre Mumbai si sa luam avionul, pentru a avea mai mult timp de petrecut acolo. Insa intre timp am tot vorbit cu U., prietenul meu cel mai bun din India, pe care o sa il vizitez in Mumbai. Planurile s-au schimbat, si a trebuit sa refuz propunerea colegei mele de camera.

Varanasi a fost un loc intr-adevar deosebit, cum nu am mai vazut pana acum. Oras similar prin arhitectura cu Jodhpur, insa diferit prin religiile care se intalnesc acolo, prin stilul de viata si mai ales prin spiritualitate. Atmosfera e uimitoare. In fiecare zi, pe malul raului Gange, langa hostelul la care am stat, se ard in medie 350 de cadavre…

Acum stau cu C., ea citeste un Lonely Planet, eu scriu pe blog… in curand vine R. pe la mine sa stam la o bere… si sper sa pot imprumuta maine un laptop sa pot scrie un post mai lung despre calatoria de la Varanasi.

Si acum ce urmeaza?

Standard

Azi a fost o zi destul de obositoare la munca, desi secretara si seful nu au fost prezenti. Trebuie sa imi termin programele ce mi-au fost date… si am stat aproape toata ziua cu un inginer sa imbunatatim si sa traducem un software aplicabil pentru industria metalurgica. Incercam sa imi iau pauze cat mai dese, sa scap putin de plictiseala, sa ma abtin sa casc… Insa nu treceau 5 minute si iar ma chema sa ma puna sa fac cate ceva. E interesant ca asa se invata, insa eu niciodata nu am fost prieten cu programarea si mai ales cu partea de IT… da, asta studiez, insa abia acum, dupa ce am ajuns sa lucrez in acest domeniu, mi-am dat seama ce mare greseala am facut.

Ieri a fost o zi mai activa la servici… ajuns din Jodhpur cu doar 78 de rupii in buzunar, aveam doar un singur gand… sa imi iau salariul. Si am reusit sa imi indeplinesc dorinta, mai ales ca sunt restant 2 zile la platit chiria. Seful a plecat de azi in delegatie, si ieri nu a fost la servici, asa ca a trebuit sa dau cateva telefoane si sa ma rog de el sa ma plateasca in ziua respectiva si nu cand se intoarce. Si a inteles cat de mare de bani era nevoia mea… am primit un cec pe care a trebuit sa il iau de la celalalt birou, apoi sa merg la banca sa scot banii. Noroc ca am fost cu M., supervizorul meu din Polonia, care cunostea drumul. A trebuit sa luam metrou si ricsa… si intre timp am fost si la cateva cumparaturi pentru acasa, daca tot ne-am luat amandoi salariile.

Ieri am platit chiria… spre seara a venit pe la mine R., tipul nebun din Germania care mi-a devenit bun prieten in ultima vreme. Dupa ce am stat cu el o vreme, am fost sunat de un tip din Romania care abia a venit in India, care locuieste cu J., unul din colegii mei de munca. M-a invitat pe la ei pe terasa, la o bere si cateva cantece la chitara. Foarte frumos din partea lui. Insa tot raman la parerea ca e ciudat sa vorbesti romana in India, si pana si cu el incercam sa vorbesc engleza. Mi se pare asa ciudata limba romana acum, incat numai prin scris imi gasesc legatura cu ea. Cu familia mea tot prin scris comunic, totul se face online… dar de vorbit romana nu am mai vorbit cred ca de o luna. Ei bine, in afara de cateva cuvine ce le-am folosit pentru a ii invata pe unii oameni de aici.

Si acum ce urmeaza?

Weekend-ul asta plec la Varanasi, cu C., colega mea de camera, si colegii de munca. Am auzit numai lucruri rele despre acel oras, cum ca acolo se ard mortii, cum ca e cel mai murdar loc din India, cum ca acolo se pot vedea lucruri oribile, mai ales pe marginea raului Gange. Biletul e rezervat de saptamana trecuta, grupul e format. Nimeni nu voia sa mearga, in afara de mine si C., si recunosc ca mi-a luat vreo 3 saptamani sa ii conving pe ceilalti sa vina si ei. Insa cred ca mai mult o fac pentru mine, ca e ultimul meu weekend impreuna cu ei. Si la fel si pentru J., colegul din Germania.

Si apoi ce urmeaza?

Dupa ce ma intorc din Varanasi urmeaza sa mai lucrez inca 4 zile, de luni pana joi. Vineri, 14 octombrie, am tren spre Mumbai. Merg sa ma intalnesc cu S., buna mea prietena de acolo, si U., tipul care anul trecut mi-a fost ca un frate, si inca imi mai e. El si cu S. sunt cei care m-au convins sa vin in India, si nu prin faptul ca mi-ar fi spus: „Hai in India”, ci prin tot ce mi-au spus despre India, si prin atitudinea lor.

Trebuie doar sa imi planific o calatorie si in Goa, plajele cele mai faimoase si exotice din India, care sunt la doar 8 ore de Mumbai. Biletul de intoarcere in Delhi il am pe 22… iar biletul de intoarcere spre Romania il am pe 22 noaptea. Totul e la limita… insa asa imi place mie 🙂