Arhive pe categorii: jaipur

Jaipur, orasul roz

Standard

Weekend-ul acesta mi-am propus sa nu fiu altceva decat un turist. Si a fost atat de bineee!!

Aflat la 260 km distanta de Delhi, Jaipur e un oras unic in lume. Poreclit „Orasul Roz”, Jaipur e capitala statului Rajasthan. Orasul este, intr-adevar in intregime de culoare roz. Explicatia e urmatoarea: inca din 1883, de cand printul Albert a vizitat India, mai precis Jaipur, maharajahul a poruncit ca orasul sa fie vopsit in culoarea nationala de bun venit, care este roz. De atunci, la intervale egale de ani, orasul se revopseste roz. Cam asa arata toate cladirile:

Si iata ca am pornit pana la urma in grup de 8 persoane, sambata dimineata la ora 3 si 15.  Mai precis atunci m-am intalnit cu G. din Franta, T. si C. din Germania, si am plecat de la mine, pe jos, pana acasa la J. de unde am luat taxiul. Au venit si alte 2 fete, din China si Vietnam. Inca dinainte sa pornim am avut prima peripetie cu ce-a de-a 8-a persoana, Sushi. Se ratacise in drum spre punctul de intalnire; a durat cam jumatate de ora pana l-am gasit, si era sa pierdem trenul. Insa din fericire a avut cateva minute intarziere, si am urcat la timp. Am calatorit prin clasa Sleeper, una din clasele economice. Conditiile au fost neasteptat de bune, toaleta nu mirosea, iar fiecare a avut propriul pat, care era curat!! Si toate astea doar pentru 320 rupii dus intors.

Drumul de 5 ore l-am dormit in intregime. Ajunsi dimineata in Jaipur, am fost intampinati la gara de soferi care incercau sa ne ofere preturi cat mai bune la ricsa. Norocul nostru a fost ca am ales un sofer foarte de treaba, care avea recomandari intr-o agenda de la oameni de peste tot din lume, si ne-a fost de mare folos, impreuna cu nepotul lui, pe parcursul ambelor zile.

Pretul a fost fixat de la inceput: 1000 de rupii pentru ambele ricse, pentru traseu de 2 zile ce cuprinde toate punctele de interes.  E pret bun daca il impartim la 8 persoane.

Am ajuns la hotel unde am negociat aproape o ora de la 300 rupii de persoana la 200, insa conditiile au fost foarte bune. Surpriza financiara a calatoriei a fost insa faptul ca aveam toti visa business – intrarea la toate monumentele din Jaipur a fost 50 de rupii, in loc de 300, pentru turisti.

Sambata am fost la Jantar Mantal, un fel de fortareata construita cu scop astronomic. Inauntru avea doar monumente specifice zodiacului si sistemului solar. A urmat Hawa Mahal, o alta fortareata care s-a dovedit a fi un adevarat labirint prin incaperile si etajele pe care le avea, cat si prin arhitectura ciudata…

Locul meu preferat de sambata a fost Monkey Temple… Atmosfera, oamenii de acolo cat si aspectul imi aduceau aminte de Planeta Maimutelor.

Cu totii asteptam ca imediat sa vedem maimute, sa ne manance din palma. Urcam vreo 10 minute, doar capre si porci pe drum… Mai urcam putin, o maimutica se apropia de noi. Cu totii eram ceva de gen „ce draguta eee!”… insa dupa 5 minute au navalit cu zecile pe noi, de toate marimile, unele chiar violente, ne trageau de haine si ne aratau coltii. Recunosc ca am avut momente de neliniste – se tot iveau de pe deal, ca o armata, si toate coborau in fuga spre noi. Insa cativa baieti indieni, care au venit cu noi inca de jos, sperand sa obtina vreun bacsis, le-au gonit cu niste crengi de copac. Am ajuns in varf, la templul dedicat zeului maimuta, Hanuman. Arata cam pustiu, dar privelistea era minunata, caci eram in varful dealului din mijlocul orasului Jaipur.

In aceeasi zi am fost si la Water Temple, un templu numit asa din cauza ca e acoperit pe jumatate de apa. Se spune ca din cauza musonuloui din fiecare an, apele nu s-au mai retras. Ce a fost interesant acolo a fost ca s-au adunat copii si tineri indieni cu zecile in jurul nostru, cand fotografiam templul, si ma simteam ca pe o scena, parca toata lumea astepta ca noi sa facem ceva. Asa ca am spus cateva glume si cateva vorbe in hindi ca sa rada toata lumea, apoi am facut cateva poze de grup pe care trebuie sa le recuperez maine de la G., si am plecat cat de repede am putut pana ca multimea sa vina dupa noi sa ceara baksheesh. E incredibil cum toata lumea cere bani pentru orice fel de poza facem cu ei.

In seara aceleiasi zile am cedat fizic. Dupa 2 nopti aproape nedormite, si mai ales la vestea ca evenimentul AIESEC la care doream sa merg era la o ora distanta cu autobuzul, mi-am propus sa raman la hotel peste noapte. Am fost inainte intr-un bar unde, curios, alcoolul nu era in meniu. A doua zi dimineata am fost sa luam micul dejun la aceeasi terasa si observam ca sticlele de pe masa noastra de aseara au ramas acolo, doar cele de alcool au fost luate. Nu ne-am batut capul prea tare sa aflam de ce, pentru ca in ziua aceea aveam sa vedem principala atractie a Jaipur-ului si probabil a intregului stat Rajasthan – Amber Fort.

Doar acolo am facut vreo 200 de poze. E o fortareata imensa, aflata pe un deal, de la baza caruia se poate urca pana in cetate pe elefanti. Pretul e 900 rupii pe elefant si pot urca maxim 2 persoane. Noi am ales sa urcam pe scari. Sus a fost minunat, am petrecut cateva ore admirand zeci de elefanti, gradini imense, turnuri, incaperi colorate si am ascultat un fel de fanfara care canta de la un balcon o melodie rapida batuta la tobe. Am urcat pana la ei si au fost de treaba incat sa ne lase si pe noi sa batem la tobe si sa suflam in trompeta, incat ne-au auzit si vazut sutele de oameni care se aflau atunci in fortareata.

Am facut poze cu diverse grupuri de studenti, am intrat in vorba cu zeci de persoane. Dupa Amber Fort a urmat ca soferul de ricsa sa ne duca undeva in afara orasului unde sa putem calari elefanti la preturi mai mici. Desi nu a fost chiar atat de ieftin, 300 rupii pentru 15 minute, pot spune ca am facut-o si pe asta, iar elefantul era imens si bloca circulatia cand iesea in sosea.

Calatoria s-a finalizat din nou cu riscul de a pierde trenul din cauza ca am pierdut prea mult timp la cumparaturi si ne-a luat ceva timp pana sa gasim loc intr-un restaurant ca sa luam pranzul. Drumul la intoarcere a fost lejer, comod, si nici nu am ajuns bine in Delhi ca am planuit urmatorul weekend – mergem sa vedem celebrul templu Kama Sutra.

Anunțuri

Planificarea unui nou trip!!

Standard

Jaipur, orasul roz, e tinta fierbinte pentru acest weekend. E situat la aproape 300 km de Delhi (ceea ce e considerata distanta mica pentru India!!). E capitala statului Rajasthan, un loc care merita vazut neaparat pentru oricine merge in India. Vreau sa calaresc un elefant, de mult doream asta, si Jaipur e locul ideal pentru acest lucru. De asemenea, vreau sa stau la o terasa si sa vina o maimuta sa imi fure mancarea, cum am vazut la televizor. Exista un serial documentar pe Animal Planet despre maimutele din Jaipur, care sunt foarte simpatice.

Nu ma gandeam ca e asa greu sa rezervi bilete tren sau autobuz din Delhi pentru Jaipur. De regula, cand calatorim, rezervam online cu cateva zile inainte, ceea ce dorim sa facem si acum. Dar site-urile retelelor de transport indiene sunt la fel de eficiente precum reteaua de transport indiana in sine!! Care e sub orice critica, apropo…

Lucrurile au inceput sa se complice putin. Grupul nostru era initial format din 3 persoane, apoi am ajuns sa fim 10, si in final am ramas 7, celelalte 3 plecand cu o zi inainte. Insa vom sta la acelasi hotel. Nu stiu de unde s-au adunat atatia, dar stiu ca povara organizarii acestei calatorii a ajuns in mainile mele.

Intervine o alta problema in privinta organizarii… sambata incepe o conferinta nationala AIESEC India in Jaipur, si mi-as dori sa ma cazez acolo clandestin sambata noapte. Insa nu stiu daca va functiona planul daca ii iau cu mine si pe ceilalti, asa ca va trebui sa ii directionez catre un hotel ce mi-a fost recomandat de cineva care a fost acolo. Voi rezerva camere doar pentru ei. E un risc pentru mine, insa merita incercat.

Cunosc cativa oameni din AIESEC Delhi, cunosc si pe cineva din AIESEC Jaipur, insa conferinta fiind nationala, vor fi prezente cel putin 500 de persoane, si cred ca nu o sa fie dificil sa nu ma fac remarcat.

Aseara am fost sa imi iau la revedere de la Al. din Ucraina, cea mai veche prietena a mea de cand sunt in India, de 6 saptamani. A ajuns in aceeasi zi cu mine, 3 august, si azi dimineata a avut avionul spre Kiev. Nu imi vine sa cred ca a trecut o luna jumate de cand sunt in India! Asa repede trece timpul… am ajuns la jumatatea internship-ului. Evident ca si Al. a plans cand a plecat… s-a atasat mult de India. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fiu eu in ultima mea zi aici.

Oricum pana atunci multe mai sunt de facut si multe de povestit!!

Presimt ca abia acum incep cu adevarat aventura hindustana… ceea ce a fost pana acum a fost doar o incalzire pentru ce va urma.

Apropo, cred ca asta e al 15-lea calculator diferit pe care il imprumut pentru a scrie pe blog.