Plajele si viata de noapte din Goa

Standard

Ne trezim cu greu la 8 jumatate, din nevoie mai mult, pentru ca micul dejun se servea pana la 9 jumatate. A fost bufet suedez. Chiar voiam sa sarim in piscina hotelului, insa vremea ploioasa si timpul scurt ce il aveam nu ne-a permis acest lucru.

Ziua am facut pe turistii si am luat fetele din Germania cu noi. Soferul ne-a plimbat in sus si in jos pe litoralul oceanului, si am vazut ce ar vizita orice turist – cateva biserici romano catolice, precum si trupul unui sfant care se aduce intr-un muzeu de langa biserica o data la fiecare 10 ani. Am vizitat un muzeu de armament portughez, precum si cel mai interesant lucru al zilei –  am fost in Gradina Condimentelor, sau Spice Garden, unde am avut parte de un tur al gradinii de o ora, cu ghid care ne explica fiecare condiment pentru ce e utilizat si ne arata plantele de unde se culege. Am vazut cum se spala un elefant, iar cel mai frumos lucru al gradinii – avea o terasa mare unde se servea un bufet suedez, cu multe feluri de mancare condimentata natural, precum fructe si sucuri naturale. Am mancat 4 feluri de mancare, plus jumatate de pepene. Yummmy!

Am petrecut in gradina cel putin 4 ore… bine meritate pentru stomac. Dupa aceea am fost sa mai vizitam cateva cladiri vechi, si spre finalul zilei, la apusul de soare, am facut o mare greseala – am luat vaporul pentru un tur de o ora pe mare, iar pe vapor era instalata o scena unde se presupunea ca se va pune muzica portugheza. In loc de muzica portugheza au fost minimale house, era plin de familii cu copii mici si un DJ incerca sa intretina atmosfera punand muzica de toata jena. Dansurile portugheze au durat doar 5 minute, ca apoi a urmat un remix si au inceput sa danseze si parintii. Bine ca a durat doar o ora.

Dupa excursia cu barca, pentru a ne recapata moralul, soferul ne-a dus intr-un loc underground sa mancam – la marginea unei biserici era o camaruta mica unde se pregateau hamburgeri de vita.. foarte buni. Locul nu avea nume, era insa plin, doar de localnicii care il cunosteau. Soferul cunostea patronul si spunea ca recomanda cu placere acel loc tuturor turistilor ce ii plimba. Fetele din Germania au luat adresa locului sa il recomande pentru Lonely Planet. Si acum imi e dor de hamburgerul de vita ce l-am mancat acolo, si a fost doar 35 de rupii!!

Apoi am fost dusi la hotel, dar pentru scurt timp, ca eram asteptati pe plaja din Baga de prietenii nostri. Ne-am intalnit, am discutat putin… insa trebuia sa ne mai intalnim cu cineva. Se facuse deja tarziu si soferul nostru trebuia sa plece. Ii dadusem o ultima misiune – sa ne duca pe toti patru la o petrecere in Anjuna. Am urcat in masina intai eu si B., urmand ca U. si N. sa astepte pe celalalt prieten si sa vina separat pe scuter. Soferul a crezut ca B. era U., si voia sa ne duca la hotel. La jumatatea drumului ne-am dat seama ca se facuse o greseala si a trebuit sa intoarca, sa ne lasa de unde ne-a luat.

Ne-a dus la un taxi, ca statuse deja o ora peste programul lui. Ne-a rezolvat un pret de 250 de rupii. Am coborat din masina, si am refuzat taxiul cu care vorbise soferul nostru. Am fost pe alt drum sa negociem alte taxiuri, cel mai ieftin era 300. Asa ca am pornit, fara sa gandim, pe un drum intunecat, in speranta ca vom gasi un taxi mai ieftin. Mare greseala. Ne-a luat politia la intrebari, si dupa ce a perchezitionat pe prietenii nostri voia sa ne duca la sectie. O ora ne-am rugat de ei sa ne lase in pace, atat noi cat si ei stiam ca toata lumea din Goa avea ceva ce nu trebuia sa aiba, si pana la urma am scapat dupa ce i-am mituit. Insa ne-au stricat tot cheful de distractie.

Ne-am intors de unde pornisem, in localul Tito’s. Am mancat ceva, sa uitam de necaz, si am pornit spre plaja apropiata. Am stat la o masa, intr-un loc retras, si am povestit. Dupa o vreme, am plecat sa ne intalnim cu celalalt prieten pe care de mult il asteptam. Ne-am despartit de B. si N., si am ajuns intr-un restaurant unde am stat la o masa cu alti doi tipi din Bangalore ce i-am cunoscut cu o zi inainte, cand faceam cumparaturi. Dupa o vreme ce am stat cu ei, si am povestit, ne-am preluat prietenii nostri, am mers pe jos mult pana am ajuns la o plaja, unde eram un grup mai mare. Am stat intr-o barca, pe nisip, si am admirat cum se reflecta luna in mare, printre nori. La un moment dat, cand toti eram atenti la cer, a fulgerat puternic, dupa care a tunat de a cutremurat locul. Eu si U. ne-am decis sa incheiem noaptea.

Am hotarat sa mergem pe jos la hotel, dat fiind ca taxiurile erau scumpe. Insa distanta era mai mare decat ne imaginasem. Dupa ce am mers cativa kilometri, eram aproape lesinati. Am cerut directii despre cum sa ajungem la hotel, si am ajuns pe un drum care parea suspect. In final am convenit la un taxi, altfel adormeam pe strazi.

Am incheiat noaptea spre dimineata, voiam sa vedem rasaritul, insa spre ora 5 nu am mai putut rezista.

Anunțuri

Goa, paradisul exotic de la Oceanul Indian

Standard

Imi plac palmierii, imi place caldura. Imi place Vama Veche, cel putin cum era inainte sa se comercializeze. Daca imi place aceasta combinatie, Goa e locul ideal ca sa imi inchei experienta din India. Si asa a si fost.

Luni la ora 10.30 am ajuns la aeroport, iar la scurt timp a ajuns si U.. A fost prima oara intr-un an si jumatate cand ne revedem eu, S. si U. in acelasi timp. Pacat ca doar pentru scurt timp. La 11:50 a pornit avionul de la SpiceJet, pe directia Mumbai – Goa. Dupa o ora si 15 minute, eu si U. calcam teritoriul goanez.

In aeroport in Mumbai am cunoscut 2 fete din Germania care mergeau in Goa cu acelasi zbor ca si noi, dus si intors. Si am ramas impreuna pe toata calatoria.

Dupa ce am ajuns am fost preluati toti 4 de domnul Sebastian, cel ce avea sa ne fie sofer si ghid pe toata perioada. Si intr-adevar, priceput a fost in meseria lui. E goanez pur sange, crestin romano catolic, precum majoritatea goanezilor. Cunoaste locurile si strazile ca in palma, lucrand de mult in meseria de sofer in Goa. Fara el, nu ne-am fi putut descurca. Taxiurile si ricsele in Goa sunt foarte scumpe, iar Goa e imensa! Nu am fi putut vedea tot fara sofer.

Am stat la un hotel foarte bun, aranjat de tatal lui U.. Am avut un intreg apartament pentru noi, cu 2 bai, 2 balcoane, living, bucatarie si o camera dubla. Micul dejun era inclus. Precum si soferul. Noroc pe noi!

Prima zi am fost sa mancam la un restaurant pe plaja, aceeasi plaja cu hotelul nostru, Anjuna. Goa a fost initial o colonie portugheza, si aceasta influenta este evidenta. Oamenii vorbesc o limba diferita, goaneza, si intregul teritoriu se intinde de-a lungul coastei oceanului Indian, la sud de Mumbai. Oamenii sunt crestini, catolici si romano catolici. Goa e formata din 8 plaje imense, fiecare de o frumusete unica, unele dintre ele avand chiar nisip alb. Din nefericire nisipul nu a fost chiar alb cand am fost noi in Goa, pentru ca a plouat majoritatea timpului.

Asadar, prima zi am mancat porc si vita. Nu m-am putut abtine, nu am mancat vita de cand sunt in India, iar porc doar de cateva ori. Preturile nu sunt asa mari, dat fiind ca sezonul incepe in decembrie. Incepe cu o mare petrecere in Curlies, un local non comercial similar cu cele din fosta Vama Veche. Goa e plina de astfel de localuri pe plaja, cat si de localuri comerciale cu muzica de club, aflate pe un drum paralel cu plaja. Pe plaja se intampla cele mai interesante lucruri, acolo vin cei mai interesanti oameni. In unul din cluburile de pe drumul de langa plaja, din care se auzeau adesea melodii comerciale, am auzit Akcent – King of the Disco. Toata lumea stia de Akcent si de melodie, insa nimeni nu stia ca sunt din Romania. Mai bine asa. Akcent nu e ceva cu ce sa ne putem mandri.

Toata ziua ne-am plimbat cu soferul in diferite plaje. Am fost putin in nord, spre Colva, unde am cumparat cateva suveniruri – foarte asemanatoare cu cele din Manali… Goa se aseamana foarte mult cu Manali, prin hippioti, prin ceea ce se petrece acolo, prin party-uri si prin stil.

Spre seara am fost dusi in Curlies, unde am stat la o masa admirand valurile oceanului. Dintr-un foc (o bricheta ceruta) ne-am imprietenit cu cei de la masa alaturata. B. si N., doi baieti din Bangalore, care impartaseau aceleasi gusturi cu noi, insa fusesera aici de mai multe zile si stiau mai multa lume. Am discutat si am baut cu ei cateva ore, insa soferul trebuia sa plece la ora 22 si ne-a anuntat telefonic. Eram obositi si voiam sa dormim devreme din prima seara, asa ca am acceptat sa ne duca la hotel.

Din Curlies pana la drumul principal era mult de mers. In Goa se inchiriaza scutere si motociclete cu 200 respectiv 400 de rupii pe zi. Oricine cu permis poate inchiria. Prietenii nostri s-au oferit sa ne duca pe scuter pana la soferul nostru, insa nu a fost deloc comod. Am fost 4 pe un scuter, cu viteza, prin padurea de palmieri neluminata, noaptea. Mari palpitatii am avut cand N. evita copacii milimetric, precum de felul cum i se deplasa ghidonul la fiecare groapa si balta, drumul fiind foarte accidentat. De cateva ori era sa ne lovim de un palmier… La un moment dat am observat ca scuterul e mai usor.. disparuse U., care statuse ultimul, pe bara din spate a scuterului. Cazuse pe undeva. Eu si B. am coborat, iar N. s-a intors sa il preia pe U.. Eram aproape de masina, si la scurt timp a ajuns si U..

Am incheiat ziua stand in camera pana pe la ora 2, ascultand muzica si discutand cu U. despre ce am mai facut fiecare in ultimul an de cand nu ne mai vazusem. Aveam de gand sa profitam la maxim de cele 3 zile ce le aveam de petrecum impreuna, si habar nu aveam ce ne astepta in continuare.

Livrare pasaport pe ruta Delhi-Mumbai

Standard

Nu va recomand sa incercati asa ceva, mai ales cand sunteti intr-o tara unde distantele intre orase sunt in jur de 3000 de km, si trebuie sa parasiti acea tara in 6 zile.

Tipul de la FedEx ne-a sunat toata ziua aproape, sa ne tina la curent cu ceea ce face. La inceput nu a gasit adresa mea din Delhi, a durat multa vreme sa ii explicam pe unde sa o ia, apoi discutam la un telefon cu I. care se afla in apartamentul din Delhi, si la un telefon cu tipul de la FedEx, incercam sa le explic la amandoi ce se intampla si incercam sa ii pun in legatura. Dupa o vreme a ajuns si a preluat pasaportul meu. Din clipa aceea toata ziua mi-a batut inima puternic.

Intre timp am fost la moscheea Haji Ali, aflata pe o insula in marea Arabica. Legatura era facuta de o poteca prin mare, foarte aglomerata din cauza ca e duminica. Inauntru lumea se impingea sa aduca ofranda zeilor, si mese intregi de oameni se rugau.

Dupa acea manastire am luat pranzul si apoi am fost sa ne plimbam pe plaja din Bangra. Foarte multe reprezentatii in strada, dansuri din diferite tari, precum si mima, teatru de strada. Ce a fost mai interesant a fost un dans brazilian realizat de o echipa foarte dinamica, din instrumentisti si dansatori. Ce se intampla era in felul urmator – arte martiale ale caror scop era imprietenirea, si nu bataia. Oamenii se prefaceau ca se lovesc, in schimb isi strangeau mana si isi zambeau. Foarte interesant. O sa pun videoclipul pe youtube cand ajung acasa.

Spre seara, emotiile mele cu pasaportul au fost din ce in ce mai intense. Am ajuns la timp la aeroport, unde am fost dusi intr-un loc suspect, fara lume, cu un birou si un calculator. S. i-a dat omului de acolo buletinul ei si un cod, si apoi am asteptat vreo ora. Ni s-a spus ca documentele oficiale sunt intr-un sac la fundul camionului in care venisera de la avion, si fiind duminica, nu sunt multi care sa ajute la descarcarea bagajelor.

Dupa alte 20 de minute vine un om din spate cu un plic. Era pasaportul meu. Eram atat de fericit! Mi s-au hotarat urmatoarele zile – aveam sa plec in Goa cu U., a doua zi la 11.50 aveam avionul.

Mumbai, ziua 2

Standard

(Ajuns acasa in Delhi, copiez notitele din zilele trecute din carnetel)

S-a facut 1 jumate. Dupa o discutie prietenoasa cu menajerul apartamentului in care stau, m-am retras in camera si scriu intr-un carnetel. De data asta nu am mai imprumutat laptop.

Azi starea mea psihica a variat intre emotii, fericire, entuziasm si neincredere.

Pentru a afla ora la care m-am trezit am facut poze la nimereala prin camera, si ora mi s-a afisat pe pozele de pe aparat. Nu mai am telefon!!

Am luat micul dejun cu S., si apoi am plecat prin oras, sa imi arate ce ar vedea orice turist care vine in Mumbai. Am luat trenul local catre Colaba Fort. Cladirile, strazile, atmosfera mi-a adus aminte de Bucuresti. Orasul parca ar fi european, insa foarte aglomerat si cu trafic foarte agitat. Am luat taxiul catre Prince of Wales Museum, unde influenta britanica isi spune cuvantul. In Mumbai, oriunde am vrea sa mergem, trebuie sa luam taxiul, ricsa sau trenul. Altfel nu se poate. Nimic nu e la distanta de mers pe jos.

Am ajuns apoi la malul marii Arabice, unde am facut poze in dreptul monumentului India Gateway, locul de unde britanicii au patruns pentru prima oara in India. Langa monument se afla Taj Hotel, unde au avut loc nefericitele atentate teroriste din anii trecuti. Am luat apoi pranzul intr-un local plin de straini, dupa care am gasit un taximetrist musulman foarte dragut care ne-a dus la marea Universitate din Mumbai, Curtea Suprema, Rajabai Clock Tower (un fel de Big Ben al Indiei), Malabar Hill, unde locuiesc cei mai bogati indieni.

Am facut o tura prin Marine Drive, un loc exotic la malul oceanului Indian. Am vazut casa guvernatorului, care are o plaja privata si e baricadata si pazita de o armata intreaga… am vazut case diplomatice, un templu jainist, fosta locuinta a lui Gandhi intre 1917 si 1934, de unde a pornit revolta impotriva britanicilor, si am prins apusul in Hanging Gardens, un parc in care tufisurile au forme de animale, si multe locuri de joaca pentru copii, printre care Shoe House, o casuta in forma de cizma.

Taxiul ne-a lasat la plaja Chapatty, unde am servit culfy (inghetata indiana) stand in pozitii de yoga pe terase amenajate in asa fel incat lumea sa stea pe jos. Peste tot pe plaja erau grupuri de tineri stand pe jos, admirand luna, precum si familii iesite la plimbare.

Mumbai nu doarme niciodata, noaptea e aproape la fel de agitata precum ziua. Localurile sunt deschise pana tarziu, plus ca zilele acestea am prins festivalul Navrati (9 nopti), care s-a incheiat cu dansurile colorate ale oamenilor pe strada, in dreptul camioanelor in care se aflau statuile unei zeite, care dupa cateva ore de dans, era dusa spre ocean si depusa in apa, dupa care statuia se topea.

Toata ziua m-am luptat cu o noua problema – faptul ca nu am pasaportul la mine, si tatal lui U. a rezervat bilete de avion online pentru noi pentru Goa. In 2 zile trebuie sa plec in Goa si nu am pasaport. Nu vreau sa mentionez cate telefoane a trebuit sa dea S. pentru a da de cineva de la FedEx care a fost de acord sa imi trimita pasaportul spre Mumbai, din Delhi. Foarte riscanta solutia, insa singura valabila. Urma sa mi-l trimita cu primul zbor, in regim de urgenta. Asta este cu siguranta ceva ce nu voi spune niciodata parintilor!

Seara, ajuns in camera, am constatat ca banii stransi de pe tren, de la oameni, disparusera. Era o suma mica, si singurul care a fost toata ziua in apartament a fost menajerul. Am facut greseala sa ma iau de el, si l-am ranit foarte tare. Nu avea cum sa fie el, pentru ca prin asta risca sa isi piarda meseria, in urma careia castiga mult mai mult decat banii pe care ar fi putut sa mi-i ia. A inceput sa se jure ca nu a fost el, si scena nu a fost frumoasa. Toata ziua m-am simtit vinovat ca l-am acuzat pe el, nu ar fi facut el una ca asta, iar parintii lui S. il cunosc de cand era mic, si stiu si ei ca nu ar fi fost in stare. Nici pana in ziua de azi nu am aflat unde sunt acei bani, mai ales ca stiu foarte bine unde i-am pus in ghiozdan. Se pare ca mi-a fost predestinat sa nu imi ramana banii pe care i-am primit din mila de la oameni.

Am luat cina cu S. si cu parintii ei. Sunt niste oameni minunati. Ma trateaza ca pe unul de-al lor, ca pe un frate de-al lui S..

(….)

Ma pun la somn caci maine am o zi plina… si importanta, o zi care va decide daca merg sau nu in Goa.

Banii si telefonul nu aduc fericirea

Standard

Acum stau in camera cu fratele lui S., numit T.. Am intrat putin pe internet. Ieri a fost o zi plina, am vazut mare parte din Mumbai…. parca e un oras european, e mai curat si mai deschis decat Delhi… nici nu se compara. Parca nu ar fi India pe care o stiu eu. Mi-a placut foarte mult, mi-as fi dorit sa stau aici si nu in Delhi… oportunitatile sunt mai mari, cat si peisajele sunt mai frumoase, cat si oamenii sunt mai deschisi, cunosc mai bine engleza, si in plus, lucru socant pentru mine – soferii de ricsa si taxi merg intotdeauna pe ceas.
Postul de blog despre ziua de ieri l-am scris ieri noapte intr-un carnetel, foile sunt ratacite prin camera, o sa il public indata ce voi avea timp, plus pun poze din locurile pe care le-am vazut.
Am fost primit in familie cu bratele deschise, am fost tratat ca pe un membru de-al lor… Servim mesele impreuna, discutam deschis despre orice, glumim… aici ma simt ca acasa, ma simt ca si cum as fi unul din copiii acestei familii. M-au facut sa uit de incidentul ce l-am avut pe tren, m-au facut sa ma simt fericit din nou.