Arhive pe etichete: distractie

Cateva zambete spre seara

Standard

Azi nu credeam ca voi ajunge sa postez iar ceva pe blog, pentru ca ziua nu mi-a rezervat nimic interesant – atat doar ca am ras foarte mult azi la munca de engleza pe care o vorbesc chinezii – ne intelegem de minune cu ei :))

Tocmai ma intorsesem in apartament cu colegul de la munca si ne-am propus sa gatim ceva… si atunci au inceput lucrurile interesante:

1) M-am dus sa fac dus, m-am umplut de sapun, si cand sa ma clatesc, surpriza! Nu mai curgea apa la baie. Se intampla rar, din cate am inteles, si e din cauza ca acum in India este sezonul musonic, si ploua foarte mult.

2) Scurt timp dupa aceea eram in bucatarie cu colegul meu, taiam legumele pentru a gati, si brusc apare pe masa un soarece, trece in fuga pe langa farfuria pe care taiam ceapa, s-a uitat la noi, noi ne-am blocat uitandu-ne la el, si apoi a luat-o la fuga inapoi spre locul de unde a venit. Cei care mai erau in bucatarie si-au vazut de treaba in continuare, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Eu nu am putut sa fiu asa calm, si i-am luat la intrebari. „E ceva normal aici”, imi zic ei. Auzind aceasta fraza, m-am calmat si mi-am vazut si eu de treaba.

3) A inceput afara sa ploua torential… s-au format rauri pe strada, si chiar ni s-a luat curentul in apartament de cateva ori… M-am apropiat de usa de la scara blocului, ca mi s-a parut ca aud apa. Deschid usa si vad o cascada curgand pe scari de sus pana jos. Scara blocului era inundata cu totul, si apa curgea ca si cum cineva de la ultimul etaj ar varsa in continuu galeti de apa printre scari, pana jos. Cum am stat cu usa deschisa, apa a inceput sa intre in apartament. „S-a mai intamplat de vreo 2 ori,” imi spune cineva. Aha, deci e ceva normal, sa inteleg. Inchid usa de la scara blocului, si ma duc linistit sa iau masa cu ceilalti.

Dupa ce terminam de mancat, lasam vasele in chiuveta, neputand sa le spalam din cauza ca nu curgea apa (intre timp aflu ca asa se intampla doar atunci cand ploua foarte tare), si ma asez la masa, la un laptop, pentru a va scrie acest post.

Reclame

Imprevizibila Indie

Standard

Tot ce mi se intampla in India e imprevizibil. Dupa cum spuneam, fiecare zi e o alta aventura.

Nu am mai ajuns la Jaipur, cum planuisem. Vineri, dupa munca, am fost in Gurgaon, un oras langa Delhi, la o petrecere acasa la Akash, un prieten indian. Planul era sa plecam de acolo direct la Jaipur, insa in timpul petrecerii, oamenii au inceput sa se razgandeasca. In primul rand, devenise riscant, pentru ca duminica a fost sarbatorirea independentei Indiei, la Red Fort, in New Delhi, si milioane de oameni din intreaga Indie s-au dus acolo. Inchipuiti-va un oras cu 17 milioane de locuitori, plus altii veniti din alte orase, doar pentru o sarbatoare.

Traficul a fost nebun – in viata mea nu am vazut atatea masini la un loc, atatia oameni, atata politie. Nu se putea intra sau iesi din oras sambata seara si duminica dimineata. Imaginea pe strazi era ca in filmele americane in care se evacueaza orasul -toata lumea incearca sa plece cu masina, si totul este blocat.

Petrecerea de la Akash a fost grozava, au fost multi oameni de treaba, si au fost multi indieni – simteam nevoia sa cunosc si indieni, nu doar chinezi si columbieni.

Sambata ne-am intors in Delhi… ne-a prins ploaia pe drum, si am circulat cu diverse mijloace de transport din Gourgaon pana acasa – masini, metrouri, autobuze. Autobuzele erau full… Nu am gasit ricsa sa ne ia de la gara, s-a pornit o ploaie torentiala, asa ca am urcat in primul autobuz pe care l-am vazut, doar ca sa scapam de ploaie. Cum am intrat in autobuz, toata lumea s-a uitat la noi, si in boxe s-a pornit o melodie punjabi. Grozava melodie de intampinare, grozava sincronizare! Asadar am experimentat autobuzele indiene ultra pline, cu oameni atat in cat si pe acoperis… apoi am fost la un restaurant unde am testat mancarea indiana… si uite asa am cunoscut mai bine orasul in care stau. Am fost la cel mai mare mall din Delhi, care parca e o alta lume – are magazine reprezentante ale celor mai mari brand-uri din lume. Preturile sunt ca la noi in mall-uri, poate chiar putin mai scumpe in magazinele de lux. Depinde de brand si de produs. Cat am fost in mall, am uitat ca sunt in India. Cand am iesit, iar am avut acel soc de a vedea saracia si mizeria de pe strazile orasului.”This is the real world, man”, imi spune Jesus.

Azi am fost la cea mai ieftina piata din New Delhi – cu 100 de rupii se pot cumpara foarte multe. Desi apartamentul meu e aproape de Central Market, cumparaturile o sa le fac doar in acea piata, pentru ca se poate negocia chiar si la 1 sfert din pretul propus initial de vanzator. E incredibil.

Dupa acest al doilea weekend in India, simt ca am inceput sa cunosc tara mai bine. Am avut insa un alt soc, intr-o intersectie, cand eram in moto-ricsa, la semafor… unde cersetorii vin sa ceara bani si abia scapam de ei. A venit o fata cu un baietel care nu parea sa aiba mai mult de 4 ani… ea canta la toba si baietelui dansa si trecea printr-un cerc, ca o maimutica. Dupa ce am fost impresionati de acest act, am intins mana sa le dam 20 de rupii. Fata a luat banii si a luat-o la fuga printre masini, lasand copilul singur. Copilul s-a prins de masina noastra, inca mai cerand bani, dar semaforul s-a facut verde si soferul a ridicat fortat mainile copilului de pe usa masinii si a plecat. Traficul era agitat la acea ora, iar copilul a ramas in urma noastra, intre masini, in mijlocul strazii, singur. Era atat de mic incat soferii de aproape nu aveau cum sa il vada. Nu stiu ce s-a intamplat cu el, pentru ca fata a fugit si l-a lasat singur, ca si cum nu ar mai fi avut nevoie de el.

Am vazut cersetori cu ambele brate amputate venind printre masini sa ceara bani… nu inteleg cum pot primi banii acesti oameni, daca cersesc… am vazut cersetori orbi, oameni mutilati deplasandu-se in carucioare sau in roaba… am vazut caini dormind noaptea pe capota masinilor… am vazut oameni spalandu-se pe strada in baltile de dupa ploaie… am vazut oameni care locuiesc in corturi la marginea strazii, am vazut locuinte ale oamenilor pe acoperisuri de cladiri… am vazut multe lucruri pe strazi care m-au lasat cu gura cascata.

Cu toate acestea, India nu e o tara care poate fi descrisa in intregime in cuvinte, nici in filme, nici in poze. Tot ce are de oferit si aratat India, nu poate fi decat experimentat pe propria piele, pentru cei care sunt curiosi. Sunt atatea lucruri in India care nu pot fi descrise…

Desi sunt aici de 8 zile, simt ca nu cunosc nici macar a milioana parte din cat are India de oferit. Am nevoie de mai mult timp sa fac cunostinta cu India, am nevoie de timp pentru a afla de ce India uimeste pe toti care o viziteaza, si de ce toata lumea care vine aici simte nevoia sa se mai intoarca macar o data. Eu momentan nu as vrea sa ma mai intorc vreodata aici.