Arhive pe etichete: gurgaon

Hasta siempre, commandante!

Standard

Js. din Columbia, cel mai vechi prieten al meu de cand sunt in India (il cunosc de 3 saptamani), a decis sa plece acasa, ca urmare a tuturor lucrurilor neplacute care i s-au intamplat pe parcursul acestui internship. Acum are si o infectie la ochi – sunt rosii si umflati. Asta va fi ultimul lui weekend in India.

Sambata seara, dupa ce m-am intors dintr-o calatorie obositoare la cumparaturi cu chinezii mei, prin Delhi, am fost sunat de A., fata din Ucraina, sa ma invite la o petrecere in Gurgaon (unde mai fusesem). Problema e ca ea era deja acolo cand m-a sunat. Trebuia sa vin singur din Delhi pana in Gurgaon, care e un alt oras. Dupa cateva incercari de a gasi pe cineva sa vina cu mine, am avut in sfarsit cu cine merge: Ash., tipul din Delhi care sta in acelasi cartier cu mine. El fusese in internship in Ucraina si asa a cunoscut-o pe A.. Daca as fi mers singur, nu m-as fi descurcat. A fost nevoie de cineva care stie hindi ca sa ne putem descurca sambata la 11 noaptea prin periferiile orasului Delhi si ale orasului Gurgaon. Cand am ajuns la locul cu pricina, petrecerea se mutase intr-un restaurant, unde chelnerii au obiceul atat de dragut de a cumpara alcool pentru clienti, la cererea acestora, de la magazinul de peste drum, fara sa ceara vreun ban in plus (restaurantul nu are niciun fel de bauturi alcoolice in meniu). Toata lumea consumase deja 12 sticle de Bacardi si noi am ajuns cand cumparau tura a doua de 12 sticle (era o oferta foarte buna la Bacardi). Era cinstea lui Js., fiind ultima petrecere cu el.

Seara a fost nebuna. Am cunoscut foarte multa lume din America Latina, cat si cativa europeni. Dupa restaurant, am ajuns in apartamentul nou al lui Js. din Gurgaon, care avea o priveliste minunata de pe balcon. Aproape toata noaptea s-au dansat dansuri sud americane, s-a vorbit in spaniola. Am cunoscut lume foarte interesanta.

Ba chiar am cunscut si un roman! El locuia in apartamentul vecin, cu o alta fata tot din Romania. Discutia a fost ceva de gen: „Hey! Where are you from?”, zic eu. „I’m from Romania. You?”. Si atunci nu am putut controla sa-i zic: „Si eu, frate!”. Eram atat de entuziasmat ca era primul roman pur pe care il cunosc de cand sunt in India.

Am adormit pe la 5 dimineata, am dormit 4 intr-un pat de 2 persoane. Noi am fost norocosii care au prins un pat, restul dormind pe jos, iar celelalte camere fiind ocupate de cupluri. Pe la 10 ma trezeste vecinul meu din Delhi si imi spune ca ma asteapta de 3 ore, ca nu a putut dormi. O luam cu noi si pe A., ca noi 3 eram singurii care locuiam in Delhi si am plecat, lasand in urma noastra un apartament in care oamenii dormeau peste tot pe jos… doar o femeie de servici incerca sa faca curatenie, calcand atenta sa nu atinga pe cineva.

Imprevizibila Indie

Standard

Tot ce mi se intampla in India e imprevizibil. Dupa cum spuneam, fiecare zi e o alta aventura.

Nu am mai ajuns la Jaipur, cum planuisem. Vineri, dupa munca, am fost in Gurgaon, un oras langa Delhi, la o petrecere acasa la Akash, un prieten indian. Planul era sa plecam de acolo direct la Jaipur, insa in timpul petrecerii, oamenii au inceput sa se razgandeasca. In primul rand, devenise riscant, pentru ca duminica a fost sarbatorirea independentei Indiei, la Red Fort, in New Delhi, si milioane de oameni din intreaga Indie s-au dus acolo. Inchipuiti-va un oras cu 17 milioane de locuitori, plus altii veniti din alte orase, doar pentru o sarbatoare.

Traficul a fost nebun – in viata mea nu am vazut atatea masini la un loc, atatia oameni, atata politie. Nu se putea intra sau iesi din oras sambata seara si duminica dimineata. Imaginea pe strazi era ca in filmele americane in care se evacueaza orasul -toata lumea incearca sa plece cu masina, si totul este blocat.

Petrecerea de la Akash a fost grozava, au fost multi oameni de treaba, si au fost multi indieni – simteam nevoia sa cunosc si indieni, nu doar chinezi si columbieni.

Sambata ne-am intors in Delhi… ne-a prins ploaia pe drum, si am circulat cu diverse mijloace de transport din Gourgaon pana acasa – masini, metrouri, autobuze. Autobuzele erau full… Nu am gasit ricsa sa ne ia de la gara, s-a pornit o ploaie torentiala, asa ca am urcat in primul autobuz pe care l-am vazut, doar ca sa scapam de ploaie. Cum am intrat in autobuz, toata lumea s-a uitat la noi, si in boxe s-a pornit o melodie punjabi. Grozava melodie de intampinare, grozava sincronizare! Asadar am experimentat autobuzele indiene ultra pline, cu oameni atat in cat si pe acoperis… apoi am fost la un restaurant unde am testat mancarea indiana… si uite asa am cunoscut mai bine orasul in care stau. Am fost la cel mai mare mall din Delhi, care parca e o alta lume – are magazine reprezentante ale celor mai mari brand-uri din lume. Preturile sunt ca la noi in mall-uri, poate chiar putin mai scumpe in magazinele de lux. Depinde de brand si de produs. Cat am fost in mall, am uitat ca sunt in India. Cand am iesit, iar am avut acel soc de a vedea saracia si mizeria de pe strazile orasului.”This is the real world, man”, imi spune Jesus.

Azi am fost la cea mai ieftina piata din New Delhi – cu 100 de rupii se pot cumpara foarte multe. Desi apartamentul meu e aproape de Central Market, cumparaturile o sa le fac doar in acea piata, pentru ca se poate negocia chiar si la 1 sfert din pretul propus initial de vanzator. E incredibil.

Dupa acest al doilea weekend in India, simt ca am inceput sa cunosc tara mai bine. Am avut insa un alt soc, intr-o intersectie, cand eram in moto-ricsa, la semafor… unde cersetorii vin sa ceara bani si abia scapam de ei. A venit o fata cu un baietel care nu parea sa aiba mai mult de 4 ani… ea canta la toba si baietelui dansa si trecea printr-un cerc, ca o maimutica. Dupa ce am fost impresionati de acest act, am intins mana sa le dam 20 de rupii. Fata a luat banii si a luat-o la fuga printre masini, lasand copilul singur. Copilul s-a prins de masina noastra, inca mai cerand bani, dar semaforul s-a facut verde si soferul a ridicat fortat mainile copilului de pe usa masinii si a plecat. Traficul era agitat la acea ora, iar copilul a ramas in urma noastra, intre masini, in mijlocul strazii, singur. Era atat de mic incat soferii de aproape nu aveau cum sa il vada. Nu stiu ce s-a intamplat cu el, pentru ca fata a fugit si l-a lasat singur, ca si cum nu ar mai fi avut nevoie de el.

Am vazut cersetori cu ambele brate amputate venind printre masini sa ceara bani… nu inteleg cum pot primi banii acesti oameni, daca cersesc… am vazut cersetori orbi, oameni mutilati deplasandu-se in carucioare sau in roaba… am vazut caini dormind noaptea pe capota masinilor… am vazut oameni spalandu-se pe strada in baltile de dupa ploaie… am vazut oameni care locuiesc in corturi la marginea strazii, am vazut locuinte ale oamenilor pe acoperisuri de cladiri… am vazut multe lucruri pe strazi care m-au lasat cu gura cascata.

Cu toate acestea, India nu e o tara care poate fi descrisa in intregime in cuvinte, nici in filme, nici in poze. Tot ce are de oferit si aratat India, nu poate fi decat experimentat pe propria piele, pentru cei care sunt curiosi. Sunt atatea lucruri in India care nu pot fi descrise…

Desi sunt aici de 8 zile, simt ca nu cunosc nici macar a milioana parte din cat are India de oferit. Am nevoie de mai mult timp sa fac cunostinta cu India, am nevoie de timp pentru a afla de ce India uimeste pe toti care o viziteaza, si de ce toata lumea care vine aici simte nevoia sa se mai intoarca macar o data. Eu momentan nu as vrea sa ma mai intorc vreodata aici.