Arhive pe etichete: india

Cumpără online cartea „Namaste! Jurnal de India”

Standard

Pe tot parcursul călătoriei mele în India, am scris aproape zilnic tot ce mi se întâmpla pe acest blog. Am creat inițial blogul acesta pentru a-mi ține la curent prietenii cu tot ceea ce făceam. Am reușit să îmi păstrez amintirile intacte, scriindu-le imediat după ce le trăiam. Nu am avut la mine laptop sau alt dispozitiv de pe care pot scrie, așa că am improvizat, scriind de pe ce apucam (laptop-uri împrumutate, agende, hârtii și chiar pe telefon).

În anul 2012, am decis să transform jurnalul de India într-un ebook gratuit pe care l-am distribuit tot prin intermediul acestui blog. În perioada aceasta, am fost contactat de multe persoane care doreau să viziteze India sau pur și simplu doreau să le împărtășesc mai multe din experiența mea.

În anul 2014, jurnalul de India a trecut printr-o nouă etapă: a văzut lumina tiparului începând cu data de 21 februarie, cu ajutorul platformei editoriale Self Publishing Romania.

Acum poți cumpăra online cartea „Namaste! Jurnal de India”

Începând cu data de 21 februarie 2014, jurnalul de India a văzut lumina tiparului cu ajutorul Self Publishing Romania. Aceasta este varianta completă a experienței mele în India.

namaste jurnal de india

Oamenii sunt în permanenta căutare a fericirii. Pe mine, experiența din India m-a învățat să îmi găsesc acea fericire, și să o păstrez pentru mult timp.

Prin jurnalul de India, vreau să împart cu voi această fericire.

„Fericirea e reală doar atunci când e împărtășită.” – Christopher Mccandless

Te invit să trăiești cu mine călătoria din India prin intermediul acestui jurnal, care te va purta în cele mai exotice și controversate locuri ale acestei fascinante țări.  Dacă dorești să intri în posesia cărții, click pe butonul de mai jos:

button

 

Impresiile cititorilor

„Mi-a placut atat de mult ca nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o.  Iti multumesc pentru sansa de a face o vizita virtuala Indiei. M-ai ajutat sa visez cu ochii deschisi in timp ce mergeam pe strazile ploiase din Bucuresti… Mi-a placut!” Laura Andreea Popa

„In ultimele zile, dupa munca si chiar in autobuz, l-am insotit pe Catalin Ionascu in India. Am descoperit impreuna oamenii in toata splendoarea lor (indieni, chinezi, columbieni…), am petrecut pana tarziu, am vizitat temple, am vazut Taj Mahal si Gange, am riscat si am inteles ca iti gasesti fericirea doar daca iesi din zona de confort si daca iti urmezi visurile. Multumesc frumos pentru aceasta calatorie si pentru inspiratie. Astept urmatorul jurnal.” Narcisa Lazaroiu

„Mi-a placut cartea. Povestile m-au tinut mereu in priza, m-au transportat intr-o lume indepartata ce a parut mai aproape. Stilul nararii este simplu, amuzant si incitant, indemnandu-te sa revii la lectura iar si iar. Recomand!” Mădălina Tarabulea

„Am citit cartea lui Catalin imediat dupa ce acesta a publicat-o. Cunosteam cateva din experientele sale din India, dar in carte am descoperit lucruri interesante si laturi nebanuite ale lui Catalin Ionascu. A fost o lectura placuta, am trecut prin numeroase aventuri palpitante si am descoperit o perspectiva interesanta a Indiei.” Laurentiu Strimbu

„Namaste! Jurnal de India a reușit să mă poarte într-o minunată călătorie, în timp ce metroul mă purta prin București. A reușit să surprindă totul într-o șaradă creativă ce m-a făcut să îmi imaginez colorat, puternic și adevărat minunățiile Indiei. Am „călătorit”. Am zâmbit. Mi-a plăcut.” Lavinia Sfetcu

„Cartea lui Cătă m-a trimis într-o lume despre care nu ştiam mai nimic. Am reuşit să văd, prin ochii lui, cât de fascinantă este India şi, în acelaşi timp, să îmi dau seama că nu poţi să înţelegi cu adevărat o ţară cu o cultură atât de vastă decât printr-o experienţă proprie. Dacă până acum nu mă simţeam atrasă în vreun fel de India, mi-am dat seama că o vizită în această ţară ar trebui să fie pe bucket list-ul tuturor.” Alina Mohorea

„Cartea lui Cătălin este una dintre cele mai bune cărţi care ilustrează cu adevărat viaţa în India. Cu siguranţă este cartea care ar ajuta orice turist care doreşte să ajungă în această ţară. Pe mine unul experienţa lui m-a făcut să-mi doresc şi mai mult să vizitez ţările asiatice. Unul dintre punctele de pe lista mea de locuri de vizitat în viaţă a ajuns să fie şi această minunată ţară, numită India. Îţi mulţumesc, Cătălin!” Laurențiu Mihai

„I’ve had the wish to visit India for a long time now. Yet now Catalin’s book made it burn more alive than ever. By being a travel log that has been turned into a book, the reader is able to see „fresh” sensations and feelings, presented as they were almost immediately after they were lived. India is presented with its good and bad parts, a land of extremes and diversity – the extremely poor living alongside the very rich, people that make you trust no one again and people who restore your faith in humanity; marvelous places and sceneries and dark, creepy places; amazingly small and exorbitant prices. All the religions you can imagine… and the list goes on. I had to keep reminding myself that this is not a fantasy, but a real story told by someone who experienced every bit written here. It is definitely a book that I recommend if you’ve been bitten by the travel bug.” Mădălina Ungureanu

„Am terminat cartea scrisa de dvs si, desi nu am fost in India niciodata, am calatorit chiar si imaginar din Delhi la Mumbai, de la Agra la Jaipur si m-am imaginat pe plaja din Goa. E un jurnal de calatorie care prezinta trairile, emotiile, bucuriile, dar si situatiile mai putin placute. Mi-a placut tare mult si va felicit! Cu admiratie, Valentina Avramescu

Trăiește și tu o experiență de neuitat citind jurnalul de India! Află cum poți comanda cartea printr-un click pe butonul de mai jos!

button

Anunțuri

La revedere :)

Standard

Ultima zi in India. Nu am dormit prea mult ultima vreme, de fapt nu tin minte ultima noapte cand am dormit inainte de ora 2. Nu am mai facut o baie de 3 luni, am facut doar dusuri… si nu am mai mancat mezeluri de la fel de multa vreme. De fapt, sa nu gresesc, au fost cateva dati cand am mancat cremvusti, sunca si salam. Dar insa putin in comparatie cu obisnuita mea.

O sa imi fie dor de tot de aici… de absolut tot. India e… extraordinara.

Astazi am petrecut ziua in liniste. Am bani doar de taxi ca sa ma duca la aeroport. S-a mutat o noua fata la mine in camera, N. din Polonia. Am folosit telefonul ei ca sa imi rezerv taxi. O sa imi fie dor de toate fetele din apartamentul meu. Toata ziua am scris pe blog, la pranz am mancat la Tibet Kitchen pentru ultima oara de data asta, insa nu stiu de ce, dar ceea ce de multe ori acolo imi placea, acum nu mi-a picat prea bine. Noroc ca am baut limonada, ca altfel mi-ar fi fost chiar rau.

Nu stiu ce se intampla, dar parca organismul meu imi spune ca trebuie sa fiu acasa in curand.

Ar fi trebuit sa am cina cu seful meu, insa a avut o urgenta, nu a fost nici la servici azi, si eu neavand telefon nu am putut sa iau legatura cu el.

Dupa pranz au fost pe la mine colegii de munca… am primit si telefon de la columbience pe numarul lui C….

Insa acum, dupa o zi plina de la revederi… am ramas singur. Fetele au plecat, fiecare calatoreste acest weekend. Isi continua traditia de a munci in fiecare zi a saptamanii si de a calatori in fiecare weekend al lunii. Asa si trebuie. Asa se descopera India, calatorind. Asa se cunosc oamenii, asa se cunoaste aceasta fascinanta cultura.

Acum mai e o ora pana sa vina taxiul sa ma ia. A ramas acasa doar N., pe care insa nu o cunosc prea bine, dar pe telefonul careia ma va suna taximetristul in caz ca nu va gasi locuinta mea. Asa se va incheia experienta mea in India. Voi lasa in urma mea apartamentul gol pentru weekend… insa incepand de luni va fi plin cu fete. 7 fete vor locui aici, foarte prietenoase si dragute. O sa imi fie dor de toate.

O sa imi fie dor de munca, de colegi, de sef, de oras, de calatorit… o sa imi fie dor de viata mea de aici care a fost ca un vis. Nimic nu se compara cu aceasta experienta, a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele.

Acest blog nu se incheie aici, o sa mai public cate ceva cand ajung acasa, cateva concluzii.

Nu voi uita acest apartament in care locuiesc acum… nu voi uita weekend-urile mele pline, nedormite… nu voi uita petrecerile la care mergeam, nu voi uita calatoriile si orasele in care am fost. Nu voi uita conversatiile ce le-am avut cu diversi indieni, nu voi uita indienii ca oameni. Nu le voi uita cultura, nu voi uita cuvintele in hindi ce le-am invatat, nu voi uita negocierea pentru ricsa sau la piata, nu voi uita vanzatorii ambulanti si cersetorii ce veneau la mine, crezandu-ma turist sau masina de bani… nu voi uita ce am facut la munca, nu voi uita colegii, nu voi uita diminetile in care ma trezeam dupa 2 ore de somn si saream peste micul dejun, nu voi uita camilele, maimutele, elefantii, serpii cu care am facut poza… nu voi uita mancarea, nu voi uita condimentele, nu voi uita ploile musonice si nu voi uita tantarii care au incercat sa ma intepe cu malarie si nu au reusit… nu voi uita bolile de care am scapat, nu voi uita bolile de care nu am scapat 🙂 nu voi uita turele nebune cu masina ce le-am avut, nu voi uita turele pe scuter ce le-am avut, nu voi uita cluburile si viata de noapte, nu voi uita piata si nu voi uita restaurantele, nu voi uita bauturile si sosurile ce le-am incercat… nu voi uita oamenii din atatea tari ce i-am cunoscut, nu voi uita cate petreceri si cate iesiri si cate calatorii am organizat cu ei… nu voi uita nimic, va asigur…

Nu voi uita cele 3 apartamente in care am locuit, nu imi voi uita colegii din niciunul din cele 3 apartamente…. nu voi uita prin cate am trecut, nu voi uita dificultatile ce le-am avut si lucrurile nebunesti ce le-am facut… nu voi uita locurile mizerabile si sarace prin care am trecut, nu voi uita locurile luxoase si bogate prin care am trecut… nu voi uita nici macar apartamentul in care am locuit la inceput, situat adanc in Lajpat Nagar 4, deasupra restaurantului Tibet Kitchen, acolo unde a inceput totul… locul pe care eu il numeam „ghena”, iar fostii mei colegi chinezi de apartament il numeau „acasa”…

Pentru mine acum India este acasa.

Adio, Mumbai, de pe Saraj Express

Standard

Am prins apusul de soare din avion. A fost minunat. Niciodata nu m-am simtit mai aproape de soare ca atunci. Nu imi puteam dezlipi ochii de la fereastra avionului, observand dansul luminii solare printre nori. In acelasi timp simteam o impacare totala in privinta experientei mele in India. Pot spune acum cu adevarat ca am trecut prin de toate, am avut o experienta completa.

Ajunsi acasa la U., seara, am cunoscut parintii si bunica lui. Din nou am dat de oameni minunati, care m-au tratat ca si cum as fi cu adevarat frate cu U.. Am discutat cu ei liber, ca si cum am fi prieteni de-o viata, si am iesit sa luam cina in oras. A fost o cina imensa, am avut parte de multe feluri de mancare indiana…

Inainte de cina, insa, am fost cu U. sa vizitam niste prieteni de-ai lui, o formatie de nu-metal. A fost interesant sa vad cum se dezvolta aceasta latura in India. Sunetul era foarte bun, instrumentele sunau tare si profesionist. Nu ma asteptam sa am parte de un asa concert intr-un apartament, la etajul 4, si sa dau din cap dupa atata oboseala acumulata.

Dupa cina cu parintii am fost in acelasi apartament sa mai povestim, sa cunosc si eu prietenii lui U.. Unul dintre baieti avea rasta, nu stiu cum si le putea intretine pe caldura permanenta din Mumbai.

Pe la ora 2 am adormit… si a doua zi m-au trezit parintii lui U., imi pregatisera micul dejun, si un pachet sa iau pe tren. Foarte dragut din partea lor. Ne-am luat la revedere, si U. m-a dus la gara, m-a urcat in tren, si ne-am simtit din nou ca ultima oara cand ne-am luat la revedere…

Eram in Bucuresti, in statia de autobuz, l-am urcat pe U. in autobuzul spre aeroportul Otopeni. Pe atunci fumam. Autobuzul pleca in 5 minute, si i-am zis lui U… hai pana afara la ultima tigara. Si intr-adevar, de atunci amandoi ne-am lasat de fumat. Tigara aceea a insemnat foarte mult pentru amandoi, pentru ca era tigara indiana, adusa de U. in Romania cu 2 luni inainte. Pastrasem inca de atunci acea tigara pentru acel moment.

Asa a fost si acum, insa nu a mai fost vorba de fumat acum. Pur si simplu ne-am urat toate cele bune si sa ne vedem sanatosi data viitoare.

Am petrecut 21 de ore in Saraj Express, unul din cele mai ieftine si murdare trenuri indiene. Parintii lui U. mi-au sugerat ca nu a fost o idee buna sa iau acel tren… si am stat de data asta doar in patul meu, situat sus, la nivelul 3… la inceput cand mergeam la baie imi luam bagajele cu mine, insa dupa o vreme am inceput sa am incredere in cei din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt oameni buni si i-am rugat sa imi urmareasca bagajul cat timp eram la baie. Si nimic rau nu s-a intamplat, atat doar ca m-am plictisit ingrozitor, stand in aceeasi pozitie 21 de ore, pentru ca spatiul era mic. Am trecut prin locuri mirositoare, am incercat sa dorm insa a fost greu din cauza ca am calatorit ziua. Noaptea s-a facut chiar frig, si ventilatoarele mergeau fix spre mine si nu aveam cum sa le opresc.

La final a avut intarziere de vreo 20 de minute, am ajuns pe la 4 jumatate in Delhi.

Am luat ricsa, am ajuns acasa pe la 5. C. se trezise, si am stat si am povestit toata dimineata, pana a plecat ea la munca.

In cautarea plajelor cu nisip alb

Standard

Astazi am bombardat blogul cu articole. Nu am avut timp deloc ultima vreme sa scriu nimic, doar azi, din amintiri…

Ne-am trezit relativ devreme in Goa… adica pe la 9 jumatate… si am avut noroc ca micul dejun inca se mai servea. Dupa aceea am facut check out-ul de la hotel, am incarcat masina cu toate bagajele si am pornit in cautarea plajelor cu nisip alb din Goa, lucru care a fost greu de gasit. Ultima zi a fost singura insorita dintre toate zilele petrecute in Goa. A fost o caldura puternica si o vreme frumoasa. Am ajuns in sfarsit pe plaja cu nisip alb, insa din cauza ploii, culoarea era similara cu nisipurile cu care suntem noi obisnuiti…

Am facut pozele ce de mult mi le doream, am petrecut cateva ore pe plajele cele mai frumoase din intreaga regiune Goa. Timpul insa era scurt, distantele erau in jur de 50 la 80 de km de parcurs, si nu am avut timp prea mult de stat. Am fost la un restaurant pe plaja unde obiectivul era sa mancam scoici, crabi si caluti de mare… insa nu a fost sa fie, dura prea mult sa le prepare, si noi nu aveam timp, asa ca ne-am multumit cu tocana de rechin…

Ajunsi la aeroport, am facut repede check in-ul, pentru ca eram la 25 de minute de decolare… cand am ajuns la bagajul meu de mana, voiau sa imi opreasca o sticla de rachiu de alune kaju ce l-am cumparat pentru familie… si singura solutie a fost sa alerg la depunere bagaje de cala, ca sa duc plasa in care se afla sticla mea, plus alte suveniruri. Ajuns inapoi la sala de asteptare, prietenii mei radeau de mine pentru ca ma agitasem atata pentru o sticla. Avionul avea intarziere 50 de minute!

Timpul petrecut in Goa a fost minunat. A fost cireasa de pe tort in cadrul experientei mele in India. Mi-am adus aminte de timpurile petrecute cu U., cel mai bun prieten al meu din India, cel care imi e ca un frate… nimic nu s-a schimbat intre noi de acum 1 an si jumatate.

Am ajuns asadar sa imi indeplinesc visul de a urmari soarele de pe plaja cu nisip alb din Goa… am ajuns sa vad cum e viata de noapte in Goa, sa cunosc localnici, sa observ cat de multi turisti vin acolo, inchiriaza un motor, si uita pentru cateva zile de probleme. Nimic nu se compara cu un drum cu motorul printre palmierii goanezi, la briza oceanului Indian, si cu un cocktail rece pe o terasa aflata pe nisipul fin si alb.

Plajele si viata de noapte din Goa

Standard

Ne trezim cu greu la 8 jumatate, din nevoie mai mult, pentru ca micul dejun se servea pana la 9 jumatate. A fost bufet suedez. Chiar voiam sa sarim in piscina hotelului, insa vremea ploioasa si timpul scurt ce il aveam nu ne-a permis acest lucru.

Ziua am facut pe turistii si am luat fetele din Germania cu noi. Soferul ne-a plimbat in sus si in jos pe litoralul oceanului, si am vazut ce ar vizita orice turist – cateva biserici romano catolice, precum si trupul unui sfant care se aduce intr-un muzeu de langa biserica o data la fiecare 10 ani. Am vizitat un muzeu de armament portughez, precum si cel mai interesant lucru al zilei –  am fost in Gradina Condimentelor, sau Spice Garden, unde am avut parte de un tur al gradinii de o ora, cu ghid care ne explica fiecare condiment pentru ce e utilizat si ne arata plantele de unde se culege. Am vazut cum se spala un elefant, iar cel mai frumos lucru al gradinii – avea o terasa mare unde se servea un bufet suedez, cu multe feluri de mancare condimentata natural, precum fructe si sucuri naturale. Am mancat 4 feluri de mancare, plus jumatate de pepene. Yummmy!

Am petrecut in gradina cel putin 4 ore… bine meritate pentru stomac. Dupa aceea am fost sa mai vizitam cateva cladiri vechi, si spre finalul zilei, la apusul de soare, am facut o mare greseala – am luat vaporul pentru un tur de o ora pe mare, iar pe vapor era instalata o scena unde se presupunea ca se va pune muzica portugheza. In loc de muzica portugheza au fost minimale house, era plin de familii cu copii mici si un DJ incerca sa intretina atmosfera punand muzica de toata jena. Dansurile portugheze au durat doar 5 minute, ca apoi a urmat un remix si au inceput sa danseze si parintii. Bine ca a durat doar o ora.

Dupa excursia cu barca, pentru a ne recapata moralul, soferul ne-a dus intr-un loc underground sa mancam – la marginea unei biserici era o camaruta mica unde se pregateau hamburgeri de vita.. foarte buni. Locul nu avea nume, era insa plin, doar de localnicii care il cunosteau. Soferul cunostea patronul si spunea ca recomanda cu placere acel loc tuturor turistilor ce ii plimba. Fetele din Germania au luat adresa locului sa il recomande pentru Lonely Planet. Si acum imi e dor de hamburgerul de vita ce l-am mancat acolo, si a fost doar 35 de rupii!!

Apoi am fost dusi la hotel, dar pentru scurt timp, ca eram asteptati pe plaja din Baga de prietenii nostri. Ne-am intalnit, am discutat putin… insa trebuia sa ne mai intalnim cu cineva. Se facuse deja tarziu si soferul nostru trebuia sa plece. Ii dadusem o ultima misiune – sa ne duca pe toti patru la o petrecere in Anjuna. Am urcat in masina intai eu si B., urmand ca U. si N. sa astepte pe celalalt prieten si sa vina separat pe scuter. Soferul a crezut ca B. era U., si voia sa ne duca la hotel. La jumatatea drumului ne-am dat seama ca se facuse o greseala si a trebuit sa intoarca, sa ne lasa de unde ne-a luat.

Ne-a dus la un taxi, ca statuse deja o ora peste programul lui. Ne-a rezolvat un pret de 250 de rupii. Am coborat din masina, si am refuzat taxiul cu care vorbise soferul nostru. Am fost pe alt drum sa negociem alte taxiuri, cel mai ieftin era 300. Asa ca am pornit, fara sa gandim, pe un drum intunecat, in speranta ca vom gasi un taxi mai ieftin. Mare greseala. Ne-a luat politia la intrebari, si dupa ce a perchezitionat pe prietenii nostri voia sa ne duca la sectie. O ora ne-am rugat de ei sa ne lase in pace, atat noi cat si ei stiam ca toata lumea din Goa avea ceva ce nu trebuia sa aiba, si pana la urma am scapat dupa ce i-am mituit. Insa ne-au stricat tot cheful de distractie.

Ne-am intors de unde pornisem, in localul Tito’s. Am mancat ceva, sa uitam de necaz, si am pornit spre plaja apropiata. Am stat la o masa, intr-un loc retras, si am povestit. Dupa o vreme, am plecat sa ne intalnim cu celalalt prieten pe care de mult il asteptam. Ne-am despartit de B. si N., si am ajuns intr-un restaurant unde am stat la o masa cu alti doi tipi din Bangalore ce i-am cunoscut cu o zi inainte, cand faceam cumparaturi. Dupa o vreme ce am stat cu ei, si am povestit, ne-am preluat prietenii nostri, am mers pe jos mult pana am ajuns la o plaja, unde eram un grup mai mare. Am stat intr-o barca, pe nisip, si am admirat cum se reflecta luna in mare, printre nori. La un moment dat, cand toti eram atenti la cer, a fulgerat puternic, dupa care a tunat de a cutremurat locul. Eu si U. ne-am decis sa incheiem noaptea.

Am hotarat sa mergem pe jos la hotel, dat fiind ca taxiurile erau scumpe. Insa distanta era mai mare decat ne imaginasem. Dupa ce am mers cativa kilometri, eram aproape lesinati. Am cerut directii despre cum sa ajungem la hotel, si am ajuns pe un drum care parea suspect. In final am convenit la un taxi, altfel adormeam pe strazi.

Am incheiat noaptea spre dimineata, voiam sa vedem rasaritul, insa spre ora 5 nu am mai putut rezista.