Arhive pe etichete: templu kama sutra

Welcome to Incred!ble India!

Standard

Titlul suna ca motto-ul turistic de promovare a Indiei, insa nu de acolo m-am inspirat. Sunt cuvintele unui tanar ce l-am cunoscut intr-un tren aglomerat sambata seara, in drumul spre Jhansi. O sa fie un post mai lung.

Vineri seara am pornit spre gara numita H Nizammudin, cat de cat curata in comparatie cu altele. In Delhi sunt in total 9 gari. Calatoria la clasa Sleeper a durat 12 ore, si din nou am dormit tot drumul. Nu stiu cum reusesc sa dorm asa de mult pe tren, m-am culcat la 22 si m-a trezit C. la 7 dimineata, cand am ajuns. Intr-adevar trenul oprise intr-o statie, am inteles ca sta 3 minute, si cum abia ma trezisem inca nu judecam bine. Asa ca am luat biletul de tren, m-am uitat peste el, am vazut trecuta ora 8:31 si i-am zis ca nu are cum sa fie statia noastra, pentru ca pe bilet scrie 8:31. Insa asta este ora la care a fost facuta rezervarea… asa ca a trebuit sa sarim din tren dupa ce pornise, ca altfel am fi mers o statie in plus. Asa a inceput calatoria noastra din acest weekend.

Pe tren ne-am intalnit cu L. si prietena lui, amandoi din Polonia, L. fiind colegul de apartament al lui Sushi. Am petrecut toata ziua cu ei, si mare noroc am avut ca i-am intalnit, ca am iesit mult mai ieftin cu toate cheltuielile, impartind totul la 5. Ajunsi la Khajuraho, oras din statul Madya Pradeesh, am fost asaltati de soferi de ricsa. Am cazut la invoiala cu unul ca sa isi petreaca ziua cu noi pentru 300 de rupii. Ne-a dus prima data la cascadele din Khajuraho si la un canion natural. A fost ca un jungle safari, dar cu ricsa in loc de jeep, am mers 30 de km prin sate foarte mici si prin padure. Am oprit la o poarta de unde trebuia sa cumparam bilete pentru cascade… o jumatate de ora ne-am certat cu ei sa ne lase sa intram la pret de turist indian, pentru ca avem viza business si asa am intrat pana acum la toate monumentele. Din pacate nu am reusit, doar 1 persoana din 5 a intrat la pret de 15 rupii, restul la 100, insa am impartit costurile egal. Mai departe ne-a preluat un ghid care ne-a condus pe jos la cascade si prin canion. Privelistea a fost frumoasa, insa pozele nu ii arata in intregime frumusetea.

Apoi a urmat sa vedem celebrele temple Kama Sutra. Sper sa nu fiti dezamagiti de ce o sa spun despre ele. Kama inseamna Sex, Sutra inseamna Tehnica. Kama Sutra e o carte scrisa demult de un tip care nici macar nu a practicat tehnicile pe care le-a scris, iar templele au fost construite la 400 de ani dupa ce cartea a fost scrisa. Singura legatura intre ele sunt statuile, inspirate din carte. Unele reprezinta tehnici si pozitii, altele sunt chiar exagerate – intre femei si caini, barbati si cai, femei si ponei, elefanti intre ei, barbati si barbati, plus multe statui cu pozitii foarte dubioase. In unele chiar unele femei au imbracaminte si genti similare cu cele din ziua de azi, iar altele reprezinta niste pozitii care cred ca sunt imposibil de aplicat in realitate (poate doar de catre gimnaste foarte bune).

Religia hindusa exista de peste 4000 de ani, dinaintea crestinismului, si sunt in total 33.000.000 de zei hindusi. Originea tuturor zeilor este Shiva. Hinduismul era un mod de gandire mult mai libertin la inceputurile sale, de aceea templele dedicate sexului, de aceea atata libertate in gandire si in actiune, de aceea plantele halucinogene erau des folosite in trecut. Insa cu timpul a devenit religie, si ca orice religie trebuie sa fie conservatoare, si nici in ziua de azi un cuplu nu are voie sa se sarute in strada, iar femeile cand intra intr-un templu trebuie sa aiba tot corpul acoperit. Dupa cum vedeti in poze, statuile sunt destul de explicite, si ghidul pe care l-am avut ne-a spus cate o poveste pentru cele mai interesante statui. Ne explica detaliat ce se intampla in scena, la ce se gandesc personajele, si ce au facut sau urmeaza sa faca. Totul era legat de sex. Unele reprezinta femei cu un scorpion desenat pe picior, lucru ce inseamna ca sunt excitate, altele reprezinta femei cu un scorpion desenat de stomac, ceea ce inseamna dorinta de a omori sau a produce suferinta unui barbat. Ne-am plimbat pe la temple, cu ghidul, vreo 2 ore.

In continuare am fost la un restaurant unde a trebuit sa ne tocmim cu ei sa ne faca discount (pana si la restaurante se negociaza!), apoi ne-am dus intr-o piata care mi s-a parut de foarte slaba calitate. Totul ni se parea scump, toata lumea insista sa intram in magazinul lor, ne trageau de maneca, ne puneau produsele lor in mana. Nu imi plac astfel de vanzatori. Ni s-a spus ca oameni ai guvernului, imbracati in civil, se plimba prin zona, „spioneaza”, si gurvenul le ofera bani (salariu) vanzatorilor daca acesti „spioni” vad turisti intrand in magazinele lor. E o prostie, e doar o tehnica de a ne convinge. Cineva ne spunea „Prietenul vostru e in magazinul meu!”. Care prieten, cand suntem toti aici??

Soferul ne-a dus intr-un sat vechi, invecinat, unde am avut un alt ghid. Un tanar de 24 de ani, foarte inteligent, care vorbea fluent 5 limbi. Satul era intortocheat, cu strazi marunte, si plin de copii. Abia am vazut 5 adulti, dar zeci de copii care fugeau dupa noi si ne cereau pixuri si creioane pentru scoala. Unii ne cereau bani. De fapt, asta era salutul lor „Hello!… Money!…”. Zeci de copii se jucau, alergau, luau apa din fantana, se plimbau prin jurul nostru. Spre final am avut o discutie aprinsa cu ghidul nostru, care a pornit in magazinul lui de suveniruri, legata de pretul unui obiect ce spunea ca e din bronz, si eu l-am insultat spunandu-i ca nu as da mai mult de 350 de rupii pe acel obiect. A fost incredibil! Preturile erau in EURO, iar magazinul era intr-un sat vechi, uitat de lume, in care oamenii dormeau cate 5 intr-o camera impreuna cu animalele lor, si copiii cereau pixuri si bani strainilor. Ghidul a incercat sa ma convinga de ce are preturile asa cum le are, de ce India e asa cum este, si de ce unii oameni sunt mincinosi, rai si insala strainii, iar altii sunt prietenosi. „Indienii sunt buni atunci cand tu esti bun cu ei”, si „Indienii sunt saraci cu banii, dar foarte bogati cu mintea si duhul”, sunt unele din frazele ce mi le-a zis. „Fii bun cu un indian, si el va fi de zeci de ori mai bun cu tine. O sa isi imparta pana si masa si casa cu tine, daca ai nevoie, doar pentru ca ai fost bun cu el la inceput.”

C. a cumparat o punga de bomboane pentru copii, si a tot incercat sa ii alinieze sa le dea cate una la fiecare. Mare greseala. Cel putin 30 de copii erau in jurul ei, o trageau de maini ca sa ii fure bomboanele. (Mai rau ca maimutele de la Jaipur). Un baiat mai mare i-a dat un pumn unuia mai mic, care incerca sa ii fure punga de bomboane prietenei noastre. C. ii face observatie sa nu mai loveasca copii mai mici ca el, la care ii da raspunsul: „Doar asa ii inveti!”. Am incercat sa o scot de acolo, apoi am fugit si am urcat in ricsa. Copiii s-au prins de masina si i-au luat tras cu forta punga de bomboane. Dupa ce am plecat, am urmarit bataia de pe geam –  pumni si picioare, pana si-au dat sangele. Vanzatorul de la magazin a iesit cu un bat la ei sa ii desparta. Copiii nu aveau mai mult de 10 ani… Si toate astea doar pentru niste bomboane ieftine cumparate de la chioscul din satul lor. Si magazinul de suveniruri din sat avea preturile afisate in EURO.

Seara am luat trenul spre Jhansi, oras apropiat de Orchha, poarta Rajasthanului. Am cumparat bilete din gara, clasa a doua a fost singura optiune. Drumul a durat 6 ore. Prima jumatate de ora am zis ca ne mutam, nu putem sta aici, ca e plin de lume dubioasa, si niciun loc liber. Unii chiar pareau sa aiba intentii rele, si era mizerie, mirosea urat, si era plin de insecte. Neobisnuit pentru europeni sa mearga clasa a doua in tren indian. Cineva ne-a oferit un loc, am ezitat putin, insa m-am asezat, apoi m-a urmat J… C. a mai stat pe hol vreo 40 de minute. Calatoria a fost foarte tare! Ne-am imprietenit cu cei de care la inceput ne era teama, si am ras cu ei de insectele care se puneau pe hainele noastre. Era un tip de gandac care mirosea urat, indienii ii spuneau „Micul Gandhi”. Am jucat carti tot drumul. Unul dintre baieti avusese accident de motocicleta, si era plin de rani pe maini, si avea bandaj peste ochiul drept. El a fost cel care ne-a oferit primul loc, un tip foarte de treaba. „Prieteni, bine ati venit in Incredibila Indie!”, au fost cuvintele lui de intampinare. Si mare dreptate a avut, intr-adevar e incredibila. La urmatoarele statii s-au urcat alti oameni, stateau si pe podea, iar pe banchete cate 3 pe un loc. Au urcat la fiecare statie vanzatori de chai, femei cu cosuri de alune pe cap, vanzatori de roti sau naan, chipsuri si alte mancaruri. A fost ca la gradina zoologica tot drumul, iar noi jucam carti in acest haos. Lumea era adunata in jurul  nostru sa urmareasca jocul de carti, tot drumul am fost in centrul atentiei, iar toti ne intrebau de unde suntem si ce facem in India.

Noaptea am ajuns in Jhansi, pe la ora 12. Ne-a intampinat o armata de soferi de ricsa, si pentru prima oara am avut nervi pentru preturile ce ni le cereau. I-am insultat pe toti si i-am facut trisori si talhari. Am jucat teatru ca la un moment dat merg inapoi in gara si iau trenul spre Delhi, si imediat au fugit dupa mine sa scada din pret. Asa se negociaza la sange. Ne cereau de 3 ori mai mult decat trebuia sa fie pretul. Am ajuns la un pret rezonabil, in jumatate de ora in Orchha. Soferul ne-a dus la un hotel bun si ieftin unde am dormit peste noapte. Dimineata, pe la 11, ne-am trezit si ne-am plimbat in Orchha. Primul oras indian in care doar ne-am plimbat, nu am luat ricsa, pentru ca era atat de mic! Oriunde mergeam, ajungeam in acelasi centru. A fost o zi relaxanta, frumoasa, insa foarte fierbinte (36 de grade la umbra). Am vizitat o cetate imensa, am intrat la pret de indian din cauza vizei business, insa a trebuit sa ne tocmim 20 de minute ca sa ne lase. 10 rupii, in loc de 250. Piata a fost buna, insa cam scumpa. Am fost la un restaurant dragut, acasa la o familie, si au fost primii indieni dintr-un restaurant care au fost intr-adevar foarte draguti cu noi.

Seara am luat trenul spre Delhi. Am fost de data asta la Chair Class, si ni s-au servit 4 feluri de mancare.

Acum 2 ore am ajuns in Delhi. Am cazat la mine in apartament fetele din Germania, pentru ca apartamentul lor s-a inchis. Acum incercat sa vedem cum o sa dormim, fiind mai multe persoane decat paturi. Intre timp a venit si N., fata din Finlanda, care m-a prins folosindu-i laptop-ul.

In loc sa se supere, ma invita sa fumam pe balcon. Nu pot sa o refuz, asa ca inchei aici acest post.