Some night life

Doar o alta zi in India. Nimic special. Incepand de azi venim la munca de la 9:30, in loc de 8:00 cum veneam pana acum. Dar plecam la 16:30, atunci cand traficul e cel mai aglomerat. Rugamintea sefului, nu ne putem opune. M-am trezit cu durere de stomac, din nou. Cred ca stiu de ce. Se trage de la mancarea de ieri de la pranz. Nu mai comand niciodata mancare din locul ala. M-am mai trezit cu durere de cap si mahmureala. Stiu si asta de unde se trage…

…am fost ieri noapte intr-un club de karaoke numit TC’s. Foarte bun localul. Am prins si Happy Hour, adica pentru orice bautura de la bar primeam una gratis. R., tipul din Germania, m-a dus acolo, si am cunoscut cativa dintre prietenii lui indieni care lucreaza pentru Commonwealth. Foarte tari oamenii! Unul din ei se plimba prin bar cu o galeata de whisky in care avea 5 paie. Erau cel putin 2 litri acolo! Frumoasa viata au cei de la Commonwealth.

Munca pentru Commonwealth e cam de prisos. Multi bani se invart acolo, insa sunt unii oameni care controleaza asta si au grija ca o buna parte din bani sa ajunga in buzunarele lor. Coruptie, cred ca noua, romanilor, ne e un termen familiar. Ar trebui sa invatam de la indieni, coruptia din guvernul lor e chiar exagerata. Lucrarile sunt de proasta calitate la stadioane, avand in vedere ca acum cateva zile un pod din stadionul principal s-a prabusit, si duminica e marea gala de deschidere. Ce ma bucur ca nu voi fi in Delhi atunci! O sa fie… haos.

Azi noapte nici nu mai tin minte finalul petrecerii… stiu ca incercam sa il conving pe R. sa plecam ca nu mai puteam sa imi tin ochii deschisi, iar el incerca sa ma convinga sa mai luam un rand de bere. Eu ziceam „Let’s go..” iar el continua „..to the bar?”. Dupa ce am plecat, ne-am suit in ricsa, si la o intersectie, la semafor, R. coboara si incepe sa discute cu oamenii dintr-o masina alaturata, apoi cu un motociclist. Il vad ca se urca pe motor in spatele lui, si imi zice „iti dau maine banii de taxi”. Si pleaca. Nici nu il cunostea pe tip, dar mergea in directia lui. Apoi ricsa m-a dus pana acasa…

Man of the house

Oficial, I’m the man of the house. Asta pentru ca de cateva zile locuiesc cu 6 fete in apartament. Si asa va fi pentru urmatoare luna, doar ca doua dintre ele pleaca in curand si vin alte fete in locul lor. Fiecare e dintr-o tara diferita, si e interesant sa studiez in fiecare zi diferentele culturale dintre ele 🙂 Insa nu despre asta voi vorbi acum.

O sa zic despre ziua de ieri. O zi normala de munca, pana dupa masa cand mergem la gara sa rezervam bilete pentru Jeisalmer pentru weekend-ul asta. Trebuia sa fim 15 oameni, dar din nou planurile ni se dau peste cap. In India nimic nu e stabil! Eram convinsi ca mergem in Jeisalmer, in desert. Ne-a luat cel putin o ora sa ne intalnim cu S. din Columbia care ne astepta in gara dar din cauza imensitatii garii si a sutelor de oameni care alergau pe acolo dupa trenuri, a fost groaznic pana sa ne gasim. Apoi a durat o alta ora sa gasim birourile pentru straini, de unde sa luam biletele speciale pentru turisti. Ajunsi acolo, prima oara ni s-a zis un „Nu” prompt, ca aveam doar copii dupa pasapoarte si nu aveam originalele. A doua incercare la acelasi ghiseu a fost facuta de S., care prin farmecul ei l-a convins pe tipul de acolo sa ne lase cu copiile dupa pasapoarte, insa nu era niciun tren liber spre Jeisalmer. Am ajuns pana la urma sa mergem la Jodphur, insa de sambata noapte pana marti dimineata. Totul e decalat cu 24 de ore, si colegii mei de munca nu o sa vina ca nu pot sa isi ia liber. Am ramas sa mergem doar eu, C. din China, M. din Vietnam, si S. si D. din Columbia. Am platit pentru 3 persoane si am imprumutat bani de la S. ca sa pot merge inapoi acasa cu ricsa.

Seara a venit C. pe la mine sa imi vada apartamentul. Se va muta de azi dupa masa. 2 nopti va dormi pe canapea in sufragerie, apoi in camera mea, in patul lui N. din Finlanda care va pleca acasa. Toata lumea buna pleaca!

C. se simte mult mai bine, dar inca nu are rezultatele testelor de la spital. Dupa masa poate chiar o sa iesim in oras, la piata de condimente din Old Delhi.

Aseara a fost pe la mine un prieten al lui N., R. din Germania, un tip venit sa lucreze pentru jocurile Commonwealth. Nebunie cu jocurile astea! Incep sa apara din ce in ce mai multi straini in Delhi, traficul devine mai rau, totul e mai agitat ca de obicei. Peste tot reporteri, strazi blocate de politie, ocolitoare. Securitatea e de 3 ori mai stricta, paznicii se inmultesc in fiecare zi, oameni cu arme patruleaza pe strazi, in special in centrul nou, unde sunt stadioanele principale.

Am discutat foarte multe despre nebuna si incredibila Indie cu R. aseara. Stia foarte multe despre mentalitatea de aici, si am luat in considerare aspectele cele mai socante ale societatii. E intoarsa pe dos in comparatie cu Europa. Totul e opus fata de ce avem noi in tara. Magazinele se deschid tarziu si se inchid devreme, e o aventura pana sa gasesti ricsa ca sa mergi la destinatie… insa voi vorbi despre asta intr-un alt post.

Am studiat o vreme cainii vagabonzi de pe balcon. Interesanta viata au cainii astia! Ideea geniala a lui R. a fost de a face un documentar despre viata acestor caini pe strazile orasului Delhi. Sunt pasnici, nu musca oamenii si nu latra niciodata la ei. Ii vad drept stapani pe oameni, insa intre ei sunt foarte violenti, cateodata se bat ca tigrii, in doua labe, se urca unul pe altul si se musca pana la sange. Un astfel de caine doarme des in scara mea, e plin de cicatrici de la bataile anterioare, si are multe locuri pe corp in care nu ii mai creste blana. De fiecare data cand ajung noaptea acasa, urc scarile, il vad un etaj mai sus. Ne oprim amandoi, ne uitam unul la altul pentru cel putin 10 secunde, ne privim in ochi. Incerc sa aflu ce gandeste si ce intentii are, si cred ca si el incearca sa afle la fel despre mine. Apoi trecem unul pe langa altul, eu urc si el coboara, dar nicio clipa nu pierdem contactul vizual. Niciodata nu a marait si nu a incercat sa imi faca nimic. A trecut pe langa mine, tacut, cu capul jos, parca stiind ca acolo e teritoriul meu, si al lui e doar in strada, impreuna cu alte cateva milioane de vieti care dorm in fiecare noapte sub cerul liber, prin toate colturile metropolei Delhi.

O conversatie de aseara

Sa-ti spun experienta din prima mea zi in India, omule. Nebunie! Cum am ajuns, iesisem din aeroport, si vine la mine un tip sa se uite in urechile mele.

„Dirty, sir, you’re dirty”, imi zice el. Imi pune mana pe ureche , cu degetele lui jegoase, si se face ca se uita inauntru. Eram surprins, eram ceva de gen „What the fuck man?”… Apoi se uita la mine si zice „50 rupees, I take it out”. Nebunul voia sa imi bage un bat in urechi sa mi le curete. Si cerea 50 de rupii pentru asta! Primul lucru la care a trebuit sa zic „No, no, thanks but no!”

In aceeasi zi trebuia sa ajung in centru, in Connaught Place. Alergam ca nebunul prin parc ca trebuia sa fiu la o intalnire. La un moment dat observ ca aveam un rahat pe pantof. Vad un tip scund in spatele meu care ma urmarea si  fugea dupa mine cu o carpa murdara in mana. Ma opresc din alergat, ma ajunge, se pune in genunchi si incepe sa imi curete pantoful cu carpa. Ma opresc din mers, las omul sa isi faca treaba. Se ridica in picioare si zice „Normally this costs 300 rupees”. Eram din nou ceva de genul „What the fuck man??”.

In final ii dau 50 de rupii si imi vad de drum. 50 de nenorocite de rupii, pentru ca mi-a dat cu o carpa murdara pe pantof! Incredible India, man!

(R. din Germania, fragmente din conversatia de aseara)

Latura neplacuta a lucrurilor

Zi obisnuita la munca – cumparat banane – biscuiti – paine prajita – mic dejun. Ricsa – metrou – metrou – statia Shadipur -> birou. Plictiseala. Singurul calculator cu internet e liber pana la 10:00 in fiecare zi, si imi permit sa il folosesc pana atunci.

Aseara am fost la spital cu C., fata din Germania. Inca de duminica avea febra si o durea capul si spatele. Ieri starea ei s-a inrautatit, abia putea sa mearga. La spital i s-au facut teste de malarie. Luni dimineata are tren inapoi spre Germania, insa doctorii din India au insistat ca sa ramana cel putin 2 saptamani in India. Nu are cum sa isi schimbe zborul.

Asta e rau in India… la fiecare pas intalnesti o noua boala. Calci intr-o balta, te trezesti cu ciuperci pe picior. Te musca un tantar, te trezesti cu malarie sau febra dengue. Mananci intr-un loc care pare curat, si te trezesti cu viermi in stomac. Te atinge un cersetor murdar, te trezesti cu bube pe mana.

Sushi a mancat ieri la un restaurant la care eu obisnuiam sa mananc aproape in fiecare zi cand am venit in India, si a facut o alergie, are pete rosii pe corp. 2 dintre colegii mei de apartament au avut acum o saptamana febra dengue, si au venit oameni de la stat sa dezinfecteze apartamentul, imbracati in costume de „astronauti”. Fostul meu coleg de camera, M. din Germania, care a plecat acum 2 saptamani, in ultimele lui 2 zile nu s-a putut misca din pat, spunea ca ii e rau si ca a facut o infectie. A venit un doctor sa il vada, insa a plecat la timp si acum e tratat intr-un spital din Germania.

Satul in care am fost weekend-ul asta era aproape de o mlastina deasupra careia zburau tantari. Cel mai probabil majoritatea purtatori de malarie. Am intrebat ghidul din sat daca au fost cazuri de malarie sau dengue in sat, si mi-a zis ca nu. Mi-a aratat urme negre in dreptul ferestrelor si usilor de la intrare la case, si mi-a spus ca oamenii obisnuiesc sa puna balegar acolo si sa ii dea foc. Tantarii care trec prin acel fum, chiar daca uneori patrund in casa oamenilor, nu mai poarta nicio boala. In apartamentul meu au fost mai multe cazuri de febra dengue decat au fost in acel sat intreg anul acesta.

Azi C. afla rezultatele testelor. Aseara am vorbit cu J. despre urmatoarul weekend – vrem sa mergem in desert sa calarim camile. Nu stiu exact numele localitatii, insa pe internet nu mai sunt locuri libere de rezervat. Mergem la gara dupa amiaza sa vedem, poate obtinem ceva.

Welcome to Incred!ble India!

Titlul suna ca motto-ul turistic de promovare a Indiei, insa nu de acolo m-am inspirat. Sunt cuvintele unui tanar ce l-am cunoscut intr-un tren aglomerat sambata seara, in drumul spre Jhansi. O sa fie un post mai lung.

Vineri seara am pornit spre gara numita H Nizammudin, cat de cat curata in comparatie cu altele. In Delhi sunt in total 9 gari. Calatoria la clasa Sleeper a durat 12 ore, si din nou am dormit tot drumul. Nu stiu cum reusesc sa dorm asa de mult pe tren, m-am culcat la 22 si m-a trezit C. la 7 dimineata, cand am ajuns. Intr-adevar trenul oprise intr-o statie, am inteles ca sta 3 minute, si cum abia ma trezisem inca nu judecam bine. Asa ca am luat biletul de tren, m-am uitat peste el, am vazut trecuta ora 8:31 si i-am zis ca nu are cum sa fie statia noastra, pentru ca pe bilet scrie 8:31. Insa asta este ora la care a fost facuta rezervarea… asa ca a trebuit sa sarim din tren dupa ce pornise, ca altfel am fi mers o statie in plus. Asa a inceput calatoria noastra din acest weekend.

Pe tren ne-am intalnit cu L. si prietena lui, amandoi din Polonia, L. fiind colegul de apartament al lui Sushi. Am petrecut toata ziua cu ei, si mare noroc am avut ca i-am intalnit, ca am iesit mult mai ieftin cu toate cheltuielile, impartind totul la 5. Ajunsi la Khajuraho, oras din statul Madya Pradeesh, am fost asaltati de soferi de ricsa. Am cazut la invoiala cu unul ca sa isi petreaca ziua cu noi pentru 300 de rupii. Ne-a dus prima data la cascadele din Khajuraho si la un canion natural. A fost ca un jungle safari, dar cu ricsa in loc de jeep, am mers 30 de km prin sate foarte mici si prin padure. Am oprit la o poarta de unde trebuia sa cumparam bilete pentru cascade… o jumatate de ora ne-am certat cu ei sa ne lase sa intram la pret de turist indian, pentru ca avem viza business si asa am intrat pana acum la toate monumentele. Din pacate nu am reusit, doar 1 persoana din 5 a intrat la pret de 15 rupii, restul la 100, insa am impartit costurile egal. Mai departe ne-a preluat un ghid care ne-a condus pe jos la cascade si prin canion. Privelistea a fost frumoasa, insa pozele nu ii arata in intregime frumusetea.

Apoi a urmat sa vedem celebrele temple Kama Sutra. Sper sa nu fiti dezamagiti de ce o sa spun despre ele. Kama inseamna Sex, Sutra inseamna Tehnica. Kama Sutra e o carte scrisa demult de un tip care nici macar nu a practicat tehnicile pe care le-a scris, iar templele au fost construite la 400 de ani dupa ce cartea a fost scrisa. Singura legatura intre ele sunt statuile, inspirate din carte. Unele reprezinta tehnici si pozitii, altele sunt chiar exagerate – intre femei si caini, barbati si cai, femei si ponei, elefanti intre ei, barbati si barbati, plus multe statui cu pozitii foarte dubioase. In unele chiar unele femei au imbracaminte si genti similare cu cele din ziua de azi, iar altele reprezinta niste pozitii care cred ca sunt imposibil de aplicat in realitate (poate doar de catre gimnaste foarte bune).

Religia hindusa exista de peste 4000 de ani, dinaintea crestinismului, si sunt in total 33.000.000 de zei hindusi. Originea tuturor zeilor este Shiva. Hinduismul era un mod de gandire mult mai libertin la inceputurile sale, de aceea templele dedicate sexului, de aceea atata libertate in gandire si in actiune, de aceea plantele halucinogene erau des folosite in trecut. Insa cu timpul a devenit religie, si ca orice religie trebuie sa fie conservatoare, si nici in ziua de azi un cuplu nu are voie sa se sarute in strada, iar femeile cand intra intr-un templu trebuie sa aiba tot corpul acoperit. Dupa cum vedeti in poze, statuile sunt destul de explicite, si ghidul pe care l-am avut ne-a spus cate o poveste pentru cele mai interesante statui. Ne explica detaliat ce se intampla in scena, la ce se gandesc personajele, si ce au facut sau urmeaza sa faca. Totul era legat de sex. Unele reprezinta femei cu un scorpion desenat pe picior, lucru ce inseamna ca sunt excitate, altele reprezinta femei cu un scorpion desenat de stomac, ceea ce inseamna dorinta de a omori sau a produce suferinta unui barbat. Ne-am plimbat pe la temple, cu ghidul, vreo 2 ore.

In continuare am fost la un restaurant unde a trebuit sa ne tocmim cu ei sa ne faca discount (pana si la restaurante se negociaza!), apoi ne-am dus intr-o piata care mi s-a parut de foarte slaba calitate. Totul ni se parea scump, toata lumea insista sa intram in magazinul lor, ne trageau de maneca, ne puneau produsele lor in mana. Nu imi plac astfel de vanzatori. Ni s-a spus ca oameni ai guvernului, imbracati in civil, se plimba prin zona, „spioneaza”, si gurvenul le ofera bani (salariu) vanzatorilor daca acesti „spioni” vad turisti intrand in magazinele lor. E o prostie, e doar o tehnica de a ne convinge. Cineva ne spunea „Prietenul vostru e in magazinul meu!”. Care prieten, cand suntem toti aici??

Soferul ne-a dus intr-un sat vechi, invecinat, unde am avut un alt ghid. Un tanar de 24 de ani, foarte inteligent, care vorbea fluent 5 limbi. Satul era intortocheat, cu strazi marunte, si plin de copii. Abia am vazut 5 adulti, dar zeci de copii care fugeau dupa noi si ne cereau pixuri si creioane pentru scoala. Unii ne cereau bani. De fapt, asta era salutul lor „Hello!… Money!…”. Zeci de copii se jucau, alergau, luau apa din fantana, se plimbau prin jurul nostru. Spre final am avut o discutie aprinsa cu ghidul nostru, care a pornit in magazinul lui de suveniruri, legata de pretul unui obiect ce spunea ca e din bronz, si eu l-am insultat spunandu-i ca nu as da mai mult de 350 de rupii pe acel obiect. A fost incredibil! Preturile erau in EURO, iar magazinul era intr-un sat vechi, uitat de lume, in care oamenii dormeau cate 5 intr-o camera impreuna cu animalele lor, si copiii cereau pixuri si bani strainilor. Ghidul a incercat sa ma convinga de ce are preturile asa cum le are, de ce India e asa cum este, si de ce unii oameni sunt mincinosi, rai si insala strainii, iar altii sunt prietenosi. „Indienii sunt buni atunci cand tu esti bun cu ei”, si „Indienii sunt saraci cu banii, dar foarte bogati cu mintea si duhul”, sunt unele din frazele ce mi le-a zis. „Fii bun cu un indian, si el va fi de zeci de ori mai bun cu tine. O sa isi imparta pana si masa si casa cu tine, daca ai nevoie, doar pentru ca ai fost bun cu el la inceput.”

C. a cumparat o punga de bomboane pentru copii, si a tot incercat sa ii alinieze sa le dea cate una la fiecare. Mare greseala. Cel putin 30 de copii erau in jurul ei, o trageau de maini ca sa ii fure bomboanele. (Mai rau ca maimutele de la Jaipur). Un baiat mai mare i-a dat un pumn unuia mai mic, care incerca sa ii fure punga de bomboane prietenei noastre. C. ii face observatie sa nu mai loveasca copii mai mici ca el, la care ii da raspunsul: „Doar asa ii inveti!”. Am incercat sa o scot de acolo, apoi am fugit si am urcat in ricsa. Copiii s-au prins de masina si i-au luat tras cu forta punga de bomboane. Dupa ce am plecat, am urmarit bataia de pe geam –  pumni si picioare, pana si-au dat sangele. Vanzatorul de la magazin a iesit cu un bat la ei sa ii desparta. Copiii nu aveau mai mult de 10 ani… Si toate astea doar pentru niste bomboane ieftine cumparate de la chioscul din satul lor. Si magazinul de suveniruri din sat avea preturile afisate in EURO.

Seara am luat trenul spre Jhansi, oras apropiat de Orchha, poarta Rajasthanului. Am cumparat bilete din gara, clasa a doua a fost singura optiune. Drumul a durat 6 ore. Prima jumatate de ora am zis ca ne mutam, nu putem sta aici, ca e plin de lume dubioasa, si niciun loc liber. Unii chiar pareau sa aiba intentii rele, si era mizerie, mirosea urat, si era plin de insecte. Neobisnuit pentru europeni sa mearga clasa a doua in tren indian. Cineva ne-a oferit un loc, am ezitat putin, insa m-am asezat, apoi m-a urmat J… C. a mai stat pe hol vreo 40 de minute. Calatoria a fost foarte tare! Ne-am imprietenit cu cei de care la inceput ne era teama, si am ras cu ei de insectele care se puneau pe hainele noastre. Era un tip de gandac care mirosea urat, indienii ii spuneau „Micul Gandhi”. Am jucat carti tot drumul. Unul dintre baieti avusese accident de motocicleta, si era plin de rani pe maini, si avea bandaj peste ochiul drept. El a fost cel care ne-a oferit primul loc, un tip foarte de treaba. „Prieteni, bine ati venit in Incredibila Indie!”, au fost cuvintele lui de intampinare. Si mare dreptate a avut, intr-adevar e incredibila. La urmatoarele statii s-au urcat alti oameni, stateau si pe podea, iar pe banchete cate 3 pe un loc. Au urcat la fiecare statie vanzatori de chai, femei cu cosuri de alune pe cap, vanzatori de roti sau naan, chipsuri si alte mancaruri. A fost ca la gradina zoologica tot drumul, iar noi jucam carti in acest haos. Lumea era adunata in jurul  nostru sa urmareasca jocul de carti, tot drumul am fost in centrul atentiei, iar toti ne intrebau de unde suntem si ce facem in India.

Noaptea am ajuns in Jhansi, pe la ora 12. Ne-a intampinat o armata de soferi de ricsa, si pentru prima oara am avut nervi pentru preturile ce ni le cereau. I-am insultat pe toti si i-am facut trisori si talhari. Am jucat teatru ca la un moment dat merg inapoi in gara si iau trenul spre Delhi, si imediat au fugit dupa mine sa scada din pret. Asa se negociaza la sange. Ne cereau de 3 ori mai mult decat trebuia sa fie pretul. Am ajuns la un pret rezonabil, in jumatate de ora in Orchha. Soferul ne-a dus la un hotel bun si ieftin unde am dormit peste noapte. Dimineata, pe la 11, ne-am trezit si ne-am plimbat in Orchha. Primul oras indian in care doar ne-am plimbat, nu am luat ricsa, pentru ca era atat de mic! Oriunde mergeam, ajungeam in acelasi centru. A fost o zi relaxanta, frumoasa, insa foarte fierbinte (36 de grade la umbra). Am vizitat o cetate imensa, am intrat la pret de indian din cauza vizei business, insa a trebuit sa ne tocmim 20 de minute ca sa ne lase. 10 rupii, in loc de 250. Piata a fost buna, insa cam scumpa. Am fost la un restaurant dragut, acasa la o familie, si au fost primii indieni dintr-un restaurant care au fost intr-adevar foarte draguti cu noi.

Seara am luat trenul spre Delhi. Am fost de data asta la Chair Class, si ni s-au servit 4 feluri de mancare.

Acum 2 ore am ajuns in Delhi. Am cazat la mine in apartament fetele din Germania, pentru ca apartamentul lor s-a inchis. Acum incercat sa vedem cum o sa dormim, fiind mai multe persoane decat paturi. Intre timp a venit si N., fata din Finlanda, care m-a prins folosindu-i laptop-ul.

In loc sa se supere, ma invita sa fumam pe balcon. Nu pot sa o refuz, asa ca inchei aici acest post.