Planificarea unui nou trip!!

Jaipur, orasul roz, e tinta fierbinte pentru acest weekend. E situat la aproape 300 km de Delhi (ceea ce e considerata distanta mica pentru India!!). E capitala statului Rajasthan, un loc care merita vazut neaparat pentru oricine merge in India. Vreau sa calaresc un elefant, de mult doream asta, si Jaipur e locul ideal pentru acest lucru. De asemenea, vreau sa stau la o terasa si sa vina o maimuta sa imi fure mancarea, cum am vazut la televizor. Exista un serial documentar pe Animal Planet despre maimutele din Jaipur, care sunt foarte simpatice.

Nu ma gandeam ca e asa greu sa rezervi bilete tren sau autobuz din Delhi pentru Jaipur. De regula, cand calatorim, rezervam online cu cateva zile inainte, ceea ce dorim sa facem si acum. Dar site-urile retelelor de transport indiene sunt la fel de eficiente precum reteaua de transport indiana in sine!! Care e sub orice critica, apropo…

Lucrurile au inceput sa se complice putin. Grupul nostru era initial format din 3 persoane, apoi am ajuns sa fim 10, si in final am ramas 7, celelalte 3 plecand cu o zi inainte. Insa vom sta la acelasi hotel. Nu stiu de unde s-au adunat atatia, dar stiu ca povara organizarii acestei calatorii a ajuns in mainile mele.

Intervine o alta problema in privinta organizarii… sambata incepe o conferinta nationala AIESEC India in Jaipur, si mi-as dori sa ma cazez acolo clandestin sambata noapte. Insa nu stiu daca va functiona planul daca ii iau cu mine si pe ceilalti, asa ca va trebui sa ii directionez catre un hotel ce mi-a fost recomandat de cineva care a fost acolo. Voi rezerva camere doar pentru ei. E un risc pentru mine, insa merita incercat.

Cunosc cativa oameni din AIESEC Delhi, cunosc si pe cineva din AIESEC Jaipur, insa conferinta fiind nationala, vor fi prezente cel putin 500 de persoane, si cred ca nu o sa fie dificil sa nu ma fac remarcat.

Aseara am fost sa imi iau la revedere de la Al. din Ucraina, cea mai veche prietena a mea de cand sunt in India, de 6 saptamani. A ajuns in aceeasi zi cu mine, 3 august, si azi dimineata a avut avionul spre Kiev. Nu imi vine sa cred ca a trecut o luna jumate de cand sunt in India! Asa repede trece timpul… am ajuns la jumatatea internship-ului. Evident ca si Al. a plans cand a plecat… s-a atasat mult de India. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fiu eu in ultima mea zi aici.

Oricum pana atunci multe mai sunt de facut si multe de povestit!!

Presimt ca abia acum incep cu adevarat aventura hindustana… ceea ce a fost pana acum a fost doar o incalzire pentru ce va urma.

Apropo, cred ca asta e al 15-lea calculator diferit pe care il imprumut pentru a scrie pe blog.

O duminica placuta

Dati-mi voie sa va spun cum trebuie sa fie cel putin o duminica din viata voastra:

Va treziti dimineata, la 10, in alt oras, cu sete si durere de cap. Mergeti cu autobuzul pana la gara, luati trenul, coborati in orasul vostru, luati moto-ricsa si mergeti intai sa o duceti acasa pe fata care va insoteste. Apoi cu alta ricsa mergeti pana acasa, o plateste vecinul vostru. Ajungeti in casa si vedeti indieni carand mobila in apartament, pentru ca se muta cu voi proprietarul cu sotia lui. In acest timp, va pregatiti un mic dejun bogat. Apoi faceti un dus si va puneti la somn.

Pe la ora 16 va trezeste telefonul. E G., fata din Marea Britanie. Va invita la bazin. Mergeti cu ea, cu Ad., tipul roman stabilit in State, si cu Ger., colega de apartament a lui G.. Bazinul e curat, in aer liber, nu e foarte multa lume, si adie o briza racoroasa. Vremea e placuta, si e perfect pentru a va lecui de mahmureala. Dupa inotat cateva ore vi se face foame. Decideti impreuna sa mergeti acasa la fete si sa faceti impreuna Tortilla spaniole, nu extrem de reusite, insa distrandu-va in timp ce le faceti. Apoi va relaxati pe canapele, ascultati muzica chill si spre final cantati la chitara cantece romanesti, frantuzesti si americane.

Ajungeti acasa pe la 10 seara, si sunteti invitat la o bere pe acoperisul blocului in care locuiti, unde fetele columbiene au amenajat o mica terasa. Nu se mai poate sta in apartament de cand cu proprietarul, si decizia lor a fost inteleapta, sa gaseasca un locsor de intimitate. Stati pe bloc impreuna cu ele, cu N., fata din Turcia, si cu Ping Pong, colegul vostru de munca din China, care pleaca peste 5 zile inapoi in tara lui. Ascultati muzica sud americana si discutati despre foarte multe lucruri, admirand privelistea de pe acoperis: se vad cele mai mari si importante temple din Delhi: Lotus Temple, Jama Masjid si Isckon Temple, temple care apar pe Google images atunci cand cautati India. Fetele din Columbia sunt o companie foarte placuta, mi-am dat seama de la inceput, de la petreceri, dar asta a fost prima noapte in care am discutat cu ele ore in sir. Au povestit foarte entuziasmate despre muzica lor traditionala si festivalurile care au loc in orasul lor. E incredibila cultura tarii lor, si cat de bine stiu acei oameni sa se distreze si sa isi pastreze traditiile…

Intre timp se face tarziu si va amintiti ca maine va treziti la 7… dar nu inainte de a deschide laptopul si a impartasi aceasta experienta, pentru ca merita… Tineti minte, NU IN FIECARE ZI E DUMINICA!

Hasta siempre, commandante!

Js. din Columbia, cel mai vechi prieten al meu de cand sunt in India (il cunosc de 3 saptamani), a decis sa plece acasa, ca urmare a tuturor lucrurilor neplacute care i s-au intamplat pe parcursul acestui internship. Acum are si o infectie la ochi – sunt rosii si umflati. Asta va fi ultimul lui weekend in India.

Sambata seara, dupa ce m-am intors dintr-o calatorie obositoare la cumparaturi cu chinezii mei, prin Delhi, am fost sunat de A., fata din Ucraina, sa ma invite la o petrecere in Gurgaon (unde mai fusesem). Problema e ca ea era deja acolo cand m-a sunat. Trebuia sa vin singur din Delhi pana in Gurgaon, care e un alt oras. Dupa cateva incercari de a gasi pe cineva sa vina cu mine, am avut in sfarsit cu cine merge: Ash., tipul din Delhi care sta in acelasi cartier cu mine. El fusese in internship in Ucraina si asa a cunoscut-o pe A.. Daca as fi mers singur, nu m-as fi descurcat. A fost nevoie de cineva care stie hindi ca sa ne putem descurca sambata la 11 noaptea prin periferiile orasului Delhi si ale orasului Gurgaon. Cand am ajuns la locul cu pricina, petrecerea se mutase intr-un restaurant, unde chelnerii au obiceul atat de dragut de a cumpara alcool pentru clienti, la cererea acestora, de la magazinul de peste drum, fara sa ceara vreun ban in plus (restaurantul nu are niciun fel de bauturi alcoolice in meniu). Toata lumea consumase deja 12 sticle de Bacardi si noi am ajuns cand cumparau tura a doua de 12 sticle (era o oferta foarte buna la Bacardi). Era cinstea lui Js., fiind ultima petrecere cu el.

Seara a fost nebuna. Am cunoscut foarte multa lume din America Latina, cat si cativa europeni. Dupa restaurant, am ajuns in apartamentul nou al lui Js. din Gurgaon, care avea o priveliste minunata de pe balcon. Aproape toata noaptea s-au dansat dansuri sud americane, s-a vorbit in spaniola. Am cunoscut lume foarte interesanta.

Ba chiar am cunscut si un roman! El locuia in apartamentul vecin, cu o alta fata tot din Romania. Discutia a fost ceva de gen: „Hey! Where are you from?”, zic eu. „I’m from Romania. You?”. Si atunci nu am putut controla sa-i zic: „Si eu, frate!”. Eram atat de entuziasmat ca era primul roman pur pe care il cunosc de cand sunt in India.

Am adormit pe la 5 dimineata, am dormit 4 intr-un pat de 2 persoane. Noi am fost norocosii care au prins un pat, restul dormind pe jos, iar celelalte camere fiind ocupate de cupluri. Pe la 10 ma trezeste vecinul meu din Delhi si imi spune ca ma asteapta de 3 ore, ca nu a putut dormi. O luam cu noi si pe A., ca noi 3 eram singurii care locuiam in Delhi si am plecat, lasand in urma noastra un apartament in care oamenii dormeau peste tot pe jos… doar o femeie de servici incerca sa faca curatenie, calcand atenta sa nu atinga pe cineva.

Imprevizibila Indie

Tot ce mi se intampla in India e imprevizibil. Dupa cum spuneam, fiecare zi e o alta aventura.

Nu am mai ajuns la Jaipur, cum planuisem. Vineri, dupa munca, am fost in Gurgaon, un oras langa Delhi, la o petrecere acasa la Akash, un prieten indian. Planul era sa plecam de acolo direct la Jaipur, insa in timpul petrecerii, oamenii au inceput sa se razgandeasca. In primul rand, devenise riscant, pentru ca duminica a fost sarbatorirea independentei Indiei, la Red Fort, in New Delhi, si milioane de oameni din intreaga Indie s-au dus acolo. Inchipuiti-va un oras cu 17 milioane de locuitori, plus altii veniti din alte orase, doar pentru o sarbatoare.

Traficul a fost nebun – in viata mea nu am vazut atatea masini la un loc, atatia oameni, atata politie. Nu se putea intra sau iesi din oras sambata seara si duminica dimineata. Imaginea pe strazi era ca in filmele americane in care se evacueaza orasul -toata lumea incearca sa plece cu masina, si totul este blocat.

Petrecerea de la Akash a fost grozava, au fost multi oameni de treaba, si au fost multi indieni – simteam nevoia sa cunosc si indieni, nu doar chinezi si columbieni.

Sambata ne-am intors in Delhi… ne-a prins ploaia pe drum, si am circulat cu diverse mijloace de transport din Gourgaon pana acasa – masini, metrouri, autobuze. Autobuzele erau full… Nu am gasit ricsa sa ne ia de la gara, s-a pornit o ploaie torentiala, asa ca am urcat in primul autobuz pe care l-am vazut, doar ca sa scapam de ploaie. Cum am intrat in autobuz, toata lumea s-a uitat la noi, si in boxe s-a pornit o melodie punjabi. Grozava melodie de intampinare, grozava sincronizare! Asadar am experimentat autobuzele indiene ultra pline, cu oameni atat in cat si pe acoperis… apoi am fost la un restaurant unde am testat mancarea indiana… si uite asa am cunoscut mai bine orasul in care stau. Am fost la cel mai mare mall din Delhi, care parca e o alta lume – are magazine reprezentante ale celor mai mari brand-uri din lume. Preturile sunt ca la noi in mall-uri, poate chiar putin mai scumpe in magazinele de lux. Depinde de brand si de produs. Cat am fost in mall, am uitat ca sunt in India. Cand am iesit, iar am avut acel soc de a vedea saracia si mizeria de pe strazile orasului.”This is the real world, man”, imi spune Jesus.

Azi am fost la cea mai ieftina piata din New Delhi – cu 100 de rupii se pot cumpara foarte multe. Desi apartamentul meu e aproape de Central Market, cumparaturile o sa le fac doar in acea piata, pentru ca se poate negocia chiar si la 1 sfert din pretul propus initial de vanzator. E incredibil.

Dupa acest al doilea weekend in India, simt ca am inceput sa cunosc tara mai bine. Am avut insa un alt soc, intr-o intersectie, cand eram in moto-ricsa, la semafor… unde cersetorii vin sa ceara bani si abia scapam de ei. A venit o fata cu un baietel care nu parea sa aiba mai mult de 4 ani… ea canta la toba si baietelui dansa si trecea printr-un cerc, ca o maimutica. Dupa ce am fost impresionati de acest act, am intins mana sa le dam 20 de rupii. Fata a luat banii si a luat-o la fuga printre masini, lasand copilul singur. Copilul s-a prins de masina noastra, inca mai cerand bani, dar semaforul s-a facut verde si soferul a ridicat fortat mainile copilului de pe usa masinii si a plecat. Traficul era agitat la acea ora, iar copilul a ramas in urma noastra, intre masini, in mijlocul strazii, singur. Era atat de mic incat soferii de aproape nu aveau cum sa il vada. Nu stiu ce s-a intamplat cu el, pentru ca fata a fugit si l-a lasat singur, ca si cum nu ar mai fi avut nevoie de el.

Am vazut cersetori cu ambele brate amputate venind printre masini sa ceara bani… nu inteleg cum pot primi banii acesti oameni, daca cersesc… am vazut cersetori orbi, oameni mutilati deplasandu-se in carucioare sau in roaba… am vazut caini dormind noaptea pe capota masinilor… am vazut oameni spalandu-se pe strada in baltile de dupa ploaie… am vazut oameni care locuiesc in corturi la marginea strazii, am vazut locuinte ale oamenilor pe acoperisuri de cladiri… am vazut multe lucruri pe strazi care m-au lasat cu gura cascata.

Cu toate acestea, India nu e o tara care poate fi descrisa in intregime in cuvinte, nici in filme, nici in poze. Tot ce are de oferit si aratat India, nu poate fi decat experimentat pe propria piele, pentru cei care sunt curiosi. Sunt atatea lucruri in India care nu pot fi descrise…

Desi sunt aici de 8 zile, simt ca nu cunosc nici macar a milioana parte din cat are India de oferit. Am nevoie de mai mult timp sa fac cunostinta cu India, am nevoie de timp pentru a afla de ce India uimeste pe toti care o viziteaza, si de ce toata lumea care vine aici simte nevoia sa se mai intoarca macar o data. Eu momentan nu as vrea sa ma mai intorc vreodata aici.