Banii si telefonul nu aduc fericirea

Acum stau in camera cu fratele lui S., numit T.. Am intrat putin pe internet. Ieri a fost o zi plina, am vazut mare parte din Mumbai…. parca e un oras european, e mai curat si mai deschis decat Delhi… nici nu se compara. Parca nu ar fi India pe care o stiu eu. Mi-a placut foarte mult, mi-as fi dorit sa stau aici si nu in Delhi… oportunitatile sunt mai mari, cat si peisajele sunt mai frumoase, cat si oamenii sunt mai deschisi, cunosc mai bine engleza, si in plus, lucru socant pentru mine – soferii de ricsa si taxi merg intotdeauna pe ceas.
Postul de blog despre ziua de ieri l-am scris ieri noapte intr-un carnetel, foile sunt ratacite prin camera, o sa il public indata ce voi avea timp, plus pun poze din locurile pe care le-am vazut.
Am fost primit in familie cu bratele deschise, am fost tratat ca pe un membru de-al lor… Servim mesele impreuna, discutam deschis despre orice, glumim… aici ma simt ca acasa, ma simt ca si cum as fi unul din copiii acestei familii. M-au facut sa uit de incidentul ce l-am avut pe tren, m-au facut sa ma simt fericit din nou.