Arhive pe etichete: barbatul casei

Man of the house

Standard

Oficial, I’m the man of the house. Asta pentru ca de cateva zile locuiesc cu 6 fete in apartament. Si asa va fi pentru urmatoare luna, doar ca doua dintre ele pleaca in curand si vin alte fete in locul lor. Fiecare e dintr-o tara diferita, si e interesant sa studiez in fiecare zi diferentele culturale dintre ele 🙂 Insa nu despre asta voi vorbi acum.

O sa zic despre ziua de ieri. O zi normala de munca, pana dupa masa cand mergem la gara sa rezervam bilete pentru Jeisalmer pentru weekend-ul asta. Trebuia sa fim 15 oameni, dar din nou planurile ni se dau peste cap. In India nimic nu e stabil! Eram convinsi ca mergem in Jeisalmer, in desert. Ne-a luat cel putin o ora sa ne intalnim cu S. din Columbia care ne astepta in gara dar din cauza imensitatii garii si a sutelor de oameni care alergau pe acolo dupa trenuri, a fost groaznic pana sa ne gasim. Apoi a durat o alta ora sa gasim birourile pentru straini, de unde sa luam biletele speciale pentru turisti. Ajunsi acolo, prima oara ni s-a zis un „Nu” prompt, ca aveam doar copii dupa pasapoarte si nu aveam originalele. A doua incercare la acelasi ghiseu a fost facuta de S., care prin farmecul ei l-a convins pe tipul de acolo sa ne lase cu copiile dupa pasapoarte, insa nu era niciun tren liber spre Jeisalmer. Am ajuns pana la urma sa mergem la Jodphur, insa de sambata noapte pana marti dimineata. Totul e decalat cu 24 de ore, si colegii mei de munca nu o sa vina ca nu pot sa isi ia liber. Am ramas sa mergem doar eu, C. din China, M. din Vietnam, si S. si D. din Columbia. Am platit pentru 3 persoane si am imprumutat bani de la S. ca sa pot merge inapoi acasa cu ricsa.

Seara a venit C. pe la mine sa imi vada apartamentul. Se va muta de azi dupa masa. 2 nopti va dormi pe canapea in sufragerie, apoi in camera mea, in patul lui N. din Finlanda care va pleca acasa. Toata lumea buna pleaca!

C. se simte mult mai bine, dar inca nu are rezultatele testelor de la spital. Dupa masa poate chiar o sa iesim in oras, la piata de condimente din Old Delhi.

Aseara a fost pe la mine un prieten al lui N., R. din Germania, un tip venit sa lucreze pentru jocurile Commonwealth. Nebunie cu jocurile astea! Incep sa apara din ce in ce mai multi straini in Delhi, traficul devine mai rau, totul e mai agitat ca de obicei. Peste tot reporteri, strazi blocate de politie, ocolitoare. Securitatea e de 3 ori mai stricta, paznicii se inmultesc in fiecare zi, oameni cu arme patruleaza pe strazi, in special in centrul nou, unde sunt stadioanele principale.

Am discutat foarte multe despre nebuna si incredibila Indie cu R. aseara. Stia foarte multe despre mentalitatea de aici, si am luat in considerare aspectele cele mai socante ale societatii. E intoarsa pe dos in comparatie cu Europa. Totul e opus fata de ce avem noi in tara. Magazinele se deschid tarziu si se inchid devreme, e o aventura pana sa gasesti ricsa ca sa mergi la destinatie… insa voi vorbi despre asta intr-un alt post.

Am studiat o vreme cainii vagabonzi de pe balcon. Interesanta viata au cainii astia! Ideea geniala a lui R. a fost de a face un documentar despre viata acestor caini pe strazile orasului Delhi. Sunt pasnici, nu musca oamenii si nu latra niciodata la ei. Ii vad drept stapani pe oameni, insa intre ei sunt foarte violenti, cateodata se bat ca tigrii, in doua labe, se urca unul pe altul si se musca pana la sange. Un astfel de caine doarme des in scara mea, e plin de cicatrici de la bataile anterioare, si are multe locuri pe corp in care nu ii mai creste blana. De fiecare data cand ajung noaptea acasa, urc scarile, il vad un etaj mai sus. Ne oprim amandoi, ne uitam unul la altul pentru cel putin 10 secunde, ne privim in ochi. Incerc sa aflu ce gandeste si ce intentii are, si cred ca si el incearca sa afle la fel despre mine. Apoi trecem unul pe langa altul, eu urc si el coboara, dar nicio clipa nu pierdem contactul vizual. Niciodata nu a marait si nu a incercat sa imi faca nimic. A trecut pe langa mine, tacut, cu capul jos, parca stiind ca acolo e teritoriul meu, si al lui e doar in strada, impreuna cu alte cateva milioane de vieti care dorm in fiecare noapte sub cerul liber, prin toate colturile metropolei Delhi.