Jaipur, orasul roz, e tinta fierbinte pentru acest weekend. E situat la aproape 300 km de Delhi (ceea ce e considerata distanta mica pentru India!!). E capitala statului Rajasthan, un loc care merita vazut neaparat pentru oricine merge in India. Vreau sa calaresc un elefant, de mult doream asta, si Jaipur e locul ideal pentru acest lucru. De asemenea, vreau sa stau la o terasa si sa vina o maimuta sa imi fure mancarea, cum am vazut la televizor. Exista un serial documentar pe Animal Planet despre maimutele din Jaipur, care sunt foarte simpatice.
Nu ma gandeam ca e asa greu sa rezervi bilete tren sau autobuz din Delhi pentru Jaipur. De regula, cand calatorim, rezervam online cu cateva zile inainte, ceea ce dorim sa facem si acum. Dar site-urile retelelor de transport indiene sunt la fel de eficiente precum reteaua de transport indiana in sine!! Care e sub orice critica, apropo…
Lucrurile au inceput sa se complice putin. Grupul nostru era initial format din 3 persoane, apoi am ajuns sa fim 10, si in final am ramas 7, celelalte 3 plecand cu o zi inainte. Insa vom sta la acelasi hotel. Nu stiu de unde s-au adunat atatia, dar stiu ca povara organizarii acestei calatorii a ajuns in mainile mele.
Intervine o alta problema in privinta organizarii… sambata incepe o conferinta nationala AIESEC India in Jaipur, si mi-as dori sa ma cazez acolo clandestin sambata noapte. Insa nu stiu daca va functiona planul daca ii iau cu mine si pe ceilalti, asa ca va trebui sa ii directionez catre un hotel ce mi-a fost recomandat de cineva care a fost acolo. Voi rezerva camere doar pentru ei. E un risc pentru mine, insa merita incercat.
Cunosc cativa oameni din AIESEC Delhi, cunosc si pe cineva din AIESEC Jaipur, insa conferinta fiind nationala, vor fi prezente cel putin 500 de persoane, si cred ca nu o sa fie dificil sa nu ma fac remarcat.
Aseara am fost sa imi iau la revedere de la Al. din Ucraina, cea mai veche prietena a mea de cand sunt in India, de 6 saptamani. A ajuns in aceeasi zi cu mine, 3 august, si azi dimineata a avut avionul spre Kiev. Nu imi vine sa cred ca a trecut o luna jumate de cand sunt in India! Asa repede trece timpul… am ajuns la jumatatea internship-ului. Evident ca si Al. a plans cand a plecat… s-a atasat mult de India. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fiu eu in ultima mea zi aici.
Oricum pana atunci multe mai sunt de facut si multe de povestit!!
Presimt ca abia acum incep cu adevarat aventura hindustana… ceea ce a fost pana acum a fost doar o incalzire pentru ce va urma.
Apropo, cred ca asta e al 15-lea calculator diferit pe care il imprumut pentru a scrie pe blog.
jurnal de india 