Arhive pe etichete: experienta india

Experienta mea hindustana se modifica radical (din nou!)

Standard

Nu am mai scris nimic de 2 zile, de atunci cand ma plangeam ca am ochii rosii, ca eram singur in apartament si ca mancam conserva de ton la pranz. Ce vremuri!

Nu am fost la munca timp de 3 zile.

Miercuri, ziua in care am mancat ton la pranz, nu a fost pana la urma o zi asa rea. Spre seara, prima persoana care a venit acasa a fost R., o fata din Germania care a stat cu noi in apartament doar pentru 2 zile, ea avand internship in alt oras in India. Mai tarziu am iesit intr-un pub cu ea si un prieten indian de-al ei, N., care fusese in internship in Germania cu 1 an in urma, si asa s-au cunoscut. Am fost sa mancam si sa bem, si am ajuns acasa pe la 3 noaptea; am constatat ca in camera mea dormeau 4 chinezi in loc de 2, dar din fericire niciunul nu imi ocupa patul.

Joi in jurul orei 7 dimineata in camera mea era invazie de chinezi. Nu stiu de unde tot continua sa apara. Se roteau ca mustele in jurul patului meu. Erau prieteni de-ai colegilor mei de camera, care si-au lasat bagajele la noi pe balcon timp de cateva zile, si acum venisera sa le ia. Eram nervos, cum sunt de regula dimineata, si mai ales daca ma trezeste cineva. La un moment dat, strig la ei sa faca liniste.

Roseala ochilor mei a scazut, insa tot trebuie sa port ochelari de soare.

Joi, datorita lui N., care a dat niste telefoane pentru mine, am fost invitat in sediul AIESEC Delhi. Era acolo intreaga echipa de conducere, si am cunoscut-o in sfarsit pe K., fata careia ii datorez faptul ca sunt aici.

Nu am scris pana acum pe blog nemultumirile mele in privinta organizarii celor de la AIESEC din Delhi, foarte proasta comparativ cu AIESEC din Europa. Nici nu are rost, as umple prea multe pagini. Le-am turnat celor de la AIESEC cel mai direct si sincer feedback pe care il puteam da. Am simtit cat de grele au fost vorbele mele pentru ei, dupa expresiile fetelor lor, si ma bucuram. La plecare mi s-a multumit pentru feedback, si am primit cateva numere de telefon.

Joi seara mi-am schimbat iar apartamentul. Sper ca de data asta definitiv, pentru cat timp mai stau in India. Nu e departe de cel vechi, si e aproape de Piata Centrala. Locuim 6 persoane, cate 2 in camera. Avem 3 bai, bucatarie mare, living room, si in sfarsit nu e apartament gasit prin AIESEC. Chiria e 5000 rupii pe luna, ceea ce e mai ieftin in comparatie cu locuinta mea anterioara, in care stateam 12.

Colegii de apartament sunt J. din Germania, prietena lui, C., din Franta, o fata din Indonesia pe nume I., o fata din Polonia pe nume K. si un baiat din Japonia numit M.. In apartament e foarte liniste, fiind asa putini oameni. Nu sunt obisnuit. Presimt ca o sa imi petrec mai mult timp pe afara decat in noua locuinta, dar important e ca mi-am pus hainele pe umerase in sifonier, si mi-am golit valiza. Prima noapte am dormit fara asternut, am imprumutat o perna si m-am invelit cu steagul Romaniei, pe care l-am adus cu mine. Mi s-a spus ca asternut si perna trebuie sa imi cumpar singur.

Acum sunt la munca impreuna cu M. si J.. Maine am planuri cu fostii colegi de apartament – trebuie sa vizitam ceva in afara orasului, neaparat. Azi dimineata aveam pe telefon un mesaj de la G., fata din Marea Britanie, invitandu-ma deseara cu prietenii ei, intr-un local de jazz.

Nu stiu cand o sa postez pe blog data viitoare, pentru ca neavand laptop, am hotarat sa nu platesc pentru Internet in apartament, si nici nu imi e usor sa imprumut de la oameni pe care inca nu ii cunosc.

Anunțuri

Welcome to the jungle

Standard

Joi: 150 km la ora prin traficul din Delhi, la ora 23:00. Muzica tare, masina cu geamuri fumurii, 8 persoane dintre care 5 fete. E minunat sa locuiesti in acelasi apartament cu doar 3 baieti si 7 fete, in special daca ele arata bine, si unele dintre ele au prieteni importanti aici in Delhi.

Avantajele au inceput inca de cand le-am cunoscut. Nu am spus asta pana acum pentru ca nu stiam cata lume imi citeste blogul, si cata lume poate afla ceea ce fac eu public aici. De aia nu scriu niciodata TOT ce se intampla, scriu doar rezumate, si nu pun numele intreg al prietenilor pe care mi-i fac.

Asadar, datorita fetelor am cunoscut pe W. din Olanda si pe S. din Iran, organizatorii celor mai mai petreceri pentru europeni de aici din Delhi, care se desfasoara in cele mai scumpe hoteluri si cluburi din oras. De regula la aceste petreceri se intra cu 700 rupii, si se poate consuma orice de la bar pana la ora 00:00. Cea mai ieftina bautura este 250. Cunoscand DJ-ii si organizatorii petrecerilor, eu scap de costuri.

Alaltaieri a fost o alta editie Euro Nights. Aceiasi oameni, aceeasi atmosfera, aceeasi muzica. Deja e monoton. Cunosteam ceva lume de la celelalte editii, ceea ce m-a facut sa ma simt ca la o petrecere intre cunoscuti. La astfel de petreceri intra in mare parte straini. Indienii care vin aici vin sa agate si sa se dea in spectacol. Au fost ceva probleme, gen scoaterea unor tipi afara de catre bodyguarzi, bataie, politie, discutii si amenzi. Nu am fost implicat in acest scandal decat prin faptul ca le cunosteam pe fete. Un tip s-a dat la una dintre ele, si evident ca a fost scos afara fortat de prietenii lor. Pe langa asta a mai fost si problema bauturii. Oamenii de peste tot din lume sunt lacomi – daca stiu ca platesc pentru intrare si au consumatia inclusa, vor sa isi scoata banii, sa consume cat mai mult, si la bar e plin intotdeauna, si majoritatea erau beti dupa ora 00:00.

Nu vreau sa mai continui pe acest subiect. Sa va povestesc despre ceva mai autentic – tantarii de aici sunt foarte inteligenti si periculosi. O fata a ajuns in spital din cauza muscaturilor de tantari, si inainte de asta a avut febra continuu timp de 5 zile. De ce spun ca sunt inteligenti – pentru ca ne vaneaza ca pe o prada, pentru ca atunci cand vad un om vin pe el cate 10 odata, si pentru ca musca intotdeauna in preajma venelor. Am fost piscat doar in aceleasi locuri, si acelea fiind aproape de incheieturile de la maini si la picioare. Daca se nimereste ca vreunul dintre tantari sa poarte o boala, atunci e cazul nefericit sa ajungi in spital.

Unul dintre managerii firmei care se ocupa de apartamentele pentru internii AIESEC s-a mutat incepand de azi cu noi, si din clipa asta, toata lumea s-a decis sa isi gaseasca noi locuinte. Nimic nu o sa mai fie cum era inainte. Nu se mai poate face nimic in acest apartament! Eu o sa ma mut de la 1 septembrie intr-un loc care de data asta nu face parte din lantul de apartamente AIESEC din New Delhi. Nu mai vreau sa am de-a face cu acesti oameni; desi sunt prietenosi, chiriile sunt prea mari pentru conditiile ce le ofera. In plus, vom sta 6 oameni in noul apartament, care e la fel de mare precum cel in care acum stam 12.

Azi am avut planul de a merge in Manali, care e un sat de hippioti la poalele muntilor Himalaya (un fel de Vama Veche a muntilor Himalaya), insa din nou nu s-a intamplat cum planuisem, pentru ca drumul pana acolo dureaza cam 30 de ore dus-intors, si weekend-ul e prea scurt pentru o asa calatorie. Eu mi-am putut lua luni si marti libere de la servici, insa persoana cu care as fi mers nu a putut face acest lucru. Asa ca din nou acest weekend nu am niciun plan. Am fost in Piata Sarajini cu colegii mei chinezi, si ne-am cumparat tricouri, camasi, suveniruri la preturi accesibile, insa calitatea nu e asa buna. Pietele indienilor sunt toate precum pietele de tigani de la noi – au acelasi aspect, si trebuie negociat la sange orice produs. Apoi am fost intr-unul din centrele noi ale orasului, unde un om de pe strada ne-a plimbat si ne-a aratat restaurantele si magazinele din zona. Delhi e imens! Si mai mult de jumatate din el e in constructii. Peste tot se fac drumuri, poduri, cladiri, stadioane. Am inteles ca din cauza Jocurilor Commonwealth 2010 care vor avea loc in Delhi. Dar nimic nu va fi terminat la timp, si Delhi va ramane in constructie pentru cel putin urmatorii 10 ani. Oricum, dezvoltarea este vizibila, si am auzit ca in India se consuma intr-un an de 10 ori mai mult ciment decat se consuma in SUA.

Acum sunt la o bere in fata laptopului, si ma uit pe geam. E ora 1 noaptea (din nou!!), si strada e pustie… aici toate magazinele se inchid la ora 22. Nu se vede nimeni, nicio masina, niciun zgomot, nimic… aproape ca ma simt ca in Europa. Dar senzatia mi-a fost tulbuata cand o capra a aparut din senin si a trecut in fuga prin fata blocului, pe mijlocul strazii, disparand in intuneric.

India incepe sa mi se dezvaluie

Standard

Azi a fost una din primele zile in care am simtit ca locuiesc aici, ca apartin locului, ca nimic nu imi e strain si ca ma pot simti aici ca acasa.

M-am trezit in jurul orei 12, ca astazi am avut liber de la munca, fiind sarbatoare. Aseara fusesem la o petrecere de adio pentru 2 prieteni: C., primul meu coleg de camera si respectiv de suferinta, si B., un tip din Mexic super amuzant si de treaba. Amandoi pleaca astazi inapoi in tarile lor, si aseara am baut in cinstea lor. L-am luat cu  mine si pe G., zis Ping Pong, colegul meu actual de camera, care e, ca prin coincidenta, din acelasi oras cu C. – fostul meu coleg de camera. Parca mi-a fost destinat sa locuiesc cu oameni din Shanghai. Azi dimineata radeam cu G. cand mi-a aratat pozele pe care le facuse weekend-ul asta: fusese la Dalam Sama, un oras de la granita dintre India si Tibet, oras de calugari, loc foarte sacru, la poalele muntilor Himalaya. A facut cat mai multe poze, fiind un loc atat de important de vizitat, si in toate se vedea ca avea tricoul luat pe dos, cu etichetele pe dinafara si modelul invers!

Dupa ce am servit un mic dejun copios si home made, pe la 12 jumatate, a venit pe la mine T., care pleaca din seara asta impreuna cu prietena ei, A., undeva tot in Muntii Himalaya, pentru vreo 10 zile, pe un proiect ecologic de curatenie. Mi-a incredintat mie laptop-ul ei pentru perioada in care e plecata, si eu am acceptat fericit stiind ca voi putea sa scriu cat mai des pe blog cu ocazia asta.

Am cunoscut aseara la petrecere un indian foarte de treaba, familiar cu Romania, care fusese recent intr-un intenship AIESEC in Ucraina, si care locuieste, ca prin coincidenta, in acelasi bloc in care locuiesc eu acum, in Delhi. Azi ne-a plimbat cu masina pe mine si pe A., fata din Ucraina, prin tot orasul, si am fost la Templul Isckon, o cladire imensa, de o arhitectura deosebita. Am putut vedea un spectacol de lumini si sunet, despre istoria hinduismului si originile lui Rama si lui Krishna. Am auzit ca astfel de spectacole se mai desfasoara doar in SUA. A fost interesant faptul ca ne plimba prin diverse incaperi amenajate cu statui, lumini, proiectii de filme, oglinzi, care aratau precum Casa Groazei, insa pe subiect filosofic,  istoric si religios. Inauntru in templu se canta si toti oamenii erau intinsi pe jos si se inchinau in fata unor statui imense. Deja eram familiar cu ce se intampla, nu era prima oara cand vedeam o astfel de ceremonie, insa un lucru m-a socat: am vazut un preot mumificat de vreo 100 de ani, foarte bine conservat, imbracat in haine specifice si stand cu ochii deschisi si in pozitie de yoga, ca si cum in clipa aceea ar oficia o slujba.

Azi am inteles mai bine India. Am inteles oamenii, am inteles religia, am inteles mentalitatea. Dupa ce am fost plimbat cu masina prin oras, si mi s-a explicat ce si cum, unde si cand, am inceput sa simt ca nu mai sunt strain acestui loc.

Am invatat cuvintele de baza in hindi pentru a ma descurca la magazin sau intr-un taxi. Am inceput sa port camasi lungi indiene. Am inceput sa mananc cu mana, sa moi naan in sos si sa nu mi se mai para mancarea prea picanta. Incet incet renunt la a purta tricouri si trec pe camasi lungi. E ciudat, dar daca indienii vad europeni familiari cu ei si cultura lor, nu te mai fura la pret la taxiuri si la piata.

Crazy India!

Standard

Zborul a fost lung, dar placut. Am primit mancare buna pe avion, nu au fost turbulente – si am baut vin argentinian – foarte bun 🙂

In Delhi am ajuns la 11 noaptea, aerul de afara mi s-a parut foarte ciudat la inceput – si erau 30 de grade cand am ajuns eu. Cine trebuia sa ma astepte a ajuns dupa 2 ore!!

Dupa o ora de mers cu masina – si claxonand tot timpul, m-a adus la cazare – locul imi pare, sincer, ca un ghetto. Stau intr-un „apartament” cu 3 camere, baie si bucatarie, stau cu inca 1 baiat si 3 fete din China. Sunt draguti si de treaba. Cum am ajuns, am dormit direct – nu curgea apa la baie – si nu aveam perna si cearsaf la pat.

Am dormit pana la ora 10 ( 6.30 din Romania). Am intalnit proprietarul apartamentului, tip de treaba, mi-a gatit ceva, m-a dus undeva unde sa fac dus si mi-a zis ca o sa rezolve problema cu apa. Azi am fost plecat toata ziua si cand m-am intors, intr-adevar curgea apa 🙂

Prima mea impresie despre India a fost dezamagire totala – de cazare, de colegii de apartament, de tot.

Dar azi, cum am circulat pe strazi, mi-am luat cartela Vodafone Indiana, mi-am schimbat bani in rupii (1 dolar = 45,5 rupii), am mancat la KFC de frica sa incerc asa repede mancarea indiana… si mi-am dat seama, pe pielea mea, ca nu sunt reguli de circulatie. A merge pe strada e o adevarata aventura – am luat ricsa de 4 ori azi, pe trasee destul de lungi – toate masinile claxonau, camioane, vaci, carute, oameni – pe strada sunt de toate. Nu inteleg cum oamenii astia nu fac accidente – am trecut milimetric si cu viteza pe langa atatea masini…. ca sa nu mai zic ca am vazut un orb cu un baston traversand o strada ultra aglomerata… nebunie!

Am fost sa vizitez un alt apartament de studenti ca mine – si acolo stateau 10 oameni. Dintre ei mi-am facut primii, zic eu, buni prieteni de aici: Jesus din Columbia, Alisa din Ucraina, Andy din China – si aici adaug si colegii mei de apartament: Lia, si pe restul nu mai stiu cum ii cheama dar am timp sa ii invat 🙂

Maine seara am auzit ca e welcome party pentru stagiari, si de asemenea maine de la 9 dimineata imi incep munca la firma. Sper ca macar acolo sa fie conditii mai bune decat in locul unde stau.

O sa caut undeva sa imi cumpar aparat foto, sa pot sa imortalizez unele momente de aici…. ca merita vazute, credeti-ma!