Arhivele lunare: Octombrie 2010

Asta a fost tot

Standard

Sunt acasa, in Brasov. Inca imi e greu sa ma obisnuiesc cu vremea… e prea frig aici!!

Zborul a fost placut, lejer, nu am avut nici mult timp de asteptat. Am dormit si m-am uitat la Predators pe primul avion… slabut filmul. Pe al doilea am mancat, am baut si am citit cartea despre Sadhus ce mi-am cumparat-o de la Varanasi.

Voi face o recapitulare a tot ce am facut, pe scurt,  pentru ca de fiecare data cand va fi sa imi aduc aminte sau sa ma intrebe cineva, sa nu trebuiasca sa parcurg fiecare post de pe blog. Asta doar in cazul in care e nevoie sa dau detalii.

Am stat in India intre 3 august si 23 octombrie 2010.

Am locuit in New Delhi, am schimbat 3 apartamente:

  • Lajpat Nagar 4, Amar Colony, G-Block (chirie 4500 rupii pe luna / persoana)
  • East of Kailash, N Block, 224 (chirie 6500 rupii pe luna / persoana)
  • Lajpat Nagar 2, Vinoba Puri 1 (chirie 5000 rupii pe luna / persoana)

Am lucrat pentru compania Dewinter Optical Inc., cu sediul in Main Patel Road, West Patel Nagar, New Delhi. Am lucrat in departamentele de Marketing si IT, am facut traducere si updatare de software pentru procesarea imaginilor si pentru microscoape medicale si industriale. Colegii de munca au fost cea mai tare echipa pe care am putut-o avea: Daksh (India), Kaddar (India), Aman (India), Marek (Polonia), Diana (Columbia), Weng Peng (China), Atsushi (Japonia), Jens (Germania), Anuraag (India), plus seful, domnul Rajiv Luthra, care s-a purtat exemplar cu noi si pentru care am un deosebit respect. Am lucrat intre orele 9 si 16:30, cu pauza de pranz intre 13 si 14, zilnic, de luni pana vineri. Din anumite motive nu postez salariul ce l-am avut, insa a fost suficient sa acopere chiria pe apartament, mancarea pe timp de o luna, transportul la servici din fiecare zi si un weekend de calatorit.

In afara de munca, prima luna am fost la cate 3-4 petreceri pe saptamana si am fost doar la Taj Mahal, Agra. A doua luna am calatorit in fiecare weekend, si am fost la petreceri doar in timpul saptamanii, iar a treia luna am lucrat si calatorit in prima jumatate, si ultima saptamana am avut-o libera, am fost in Mumbai si in Goa.

Locurile in care am fost in India, in ordine cronologica, sunt:

Fiecare loc e complet diferit, e unic. Oamenii vorbesc o limba diferita in fiecare stat aproape, plus activitatile si religiile sunt diferite. Am intalnit crestini, musulmani, hindusi, budisti, jainisti, plus alte ramuri mai mici ale religiilor. In fiecare zona mancarea difera, in fiecare zona activitatile ce se pot face sunt diferite. De fiecare data am calatorit cu trenul, in afara de Manali unde am fost cu autobuzul, si Goa unde am fost cu avionul. Distantele au fost mari de fiecare data – cel putin 10 ore.

Oamenii… incredibili! Am cunoscut oameni din multe tari diferite… o sa incerc sa le enumar, desi nu o sa fie toate: India, China, Columbia, Germania, Franta, Polonia, Japonia, Iran, Rusia, SUA, Mongolia, Spania, Peru, Brazilia, Canada, Turcia, Ucraina, Ungaria, Macedonia, Finlanda, Nigeria, Africa de Est, Africa de Sud, Jamaica, Iordan, Malaysia, Vietnam, Marea Britanie, Taiwan, Thailanda, Indonesia, Mexic, Olanda si… Romania. Nu in toate conversatiile am intrebat tara din care provin acesti oameni, insa acestia din tarile mentionate ii tin minte, imi sunt prieteni. Din India am acum prieteni in Delhi, Mumbai, Hyderabad, Bangalore si Jaipur.

Am locuit in primele 8 zile intr-un apartament murdar si insalubru, in care curgea apa la toaleta doar 3 ore pe zi. Bucataria ocupa doar 1 metru patrat si nu se putea folosi. Am avut colegi de apartament 5 chinezi – 1 baiat si 4 fete.

In al doilea apartament am locuit 23 de zile, impreuna cu 4 chinezi (2 baieti si 2 fete), o fata din Turcia, 5 columbieni (1 baiat si 4 fete). Apartamentul avea 4 camere, 3 bai, 1 bucatarie si o sufragerie mare. Conditiile erau bune, insa chiria era cam mare.

Al treilea apartament l-am ocupat de la 2 septembrie pana pe 23 octombrie. Avea 3 camere, 3 bai, un living si o bucatarie. Era curat, decent, si chiria era buna pentru salariul meu. Am locuit initial cu 2 baieti germani, 1 fata din Franta, 1 fata din Polonia si 1 fata din Indonesia. Dupa cateva zile baietii au plecat, fata din Franta a plecat si s-au mutat 1 fata din Columbia, 1 fata din Polonia, 1 fata din Finlanda si 1 fata din China. Ultimele 3 saptamani fata din Finlanda a plecat si am ramas in total 6 persoane, pana cand eu am plecat inapoi in Romania.

Cheltuielile de cazare, masa si transport le-a acoperit salariul, plus au ramas ceva bani de buzunar ca sa imi ajunga pentru un weekend de calatorit. Pot sa spun ca am pus accent pe calatorit, pe mancat si pe petreceri. Acestea au fost principalele mele cheltuieli, insa regret acum ca pe shopping nu am pus mare accent. Cat am fost acolo mi se parea ca gasesc peste tot aceleasi lucruri, si eram saturat de ele, si ma gandeam ca o sa am timp la final sa cumpar. Insa la final am avut parte de nefericita intamplare sa mi se fure portofelul, si nu am mai avut bani de cumparaturi, doar cat m-am imprumutat pentru calatorit si mancat.

Piata din India e foarte ieftina, insa mall-urile sunt foarte scumpe. Restaurantele oscileaza intre cele de strada, care sunt infirm de ieftine, cele inchise insa nu prea curate, care sunt inca ieftine, si cele inchise dar de lux, care sunt la fel de scumpe ca intr-o statiune de turisti din Europa. Din cauza diferentei imense intre clasele sociale, asa e o diferenta imensa intre preturi. Un obiect bibelou sau suvenir, cumparat intr-un magazin inchis, poate costa de 10 ori mai mult decat acelasi obiect cumparat de afara, de la un vanzator de strada. Insa e posibil ca de la acel vanzator calitatea sa lase de dorit cateodata. Indienii sunt maestrii in a fabrica obiecte contrafacute.

Despre India sunt foarte multe de spus… e o tara incredibila, de fapt e o foarte mare diversitate, acolo se gaseste cate putin din fiecare tara din lume. Exista oameni de toate culorile si rasele, de la foarte albi la foarte negri, de la caucazieni la asiatici si negri. Exista peste 30 de limbi complet diferite, si peste 300 de dialecte. Limba de baza este hindi, vorbita in nord. In orasele mari tendinta este spre engleza, insa in orasele mici si la sate foarte putini cunosc engleza. Indienii sunt oameni foarte buni la suflet si foarte ajutatori cu strainii, cu mici exceptii. Insa sunt cam lenesi, unii din ei, si nu sunt niciodata punctuali.

Pentru orice fel de detalii despre India, poze, informatii despre transport, viza, mancare, piata, sau orice fel de sfaturi in caz ca doriti sa vizitati vreodata aceasta incredibila tara, puteti sa ma contactati oricand. Informatiile mele de contact sunt in rubrica Contact.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati citit blogul, multumesc pentru rabdarea pe care ati avut-o daca ati parcurs totul pana aici.

Va doresc tuturor sa mergeti acolo unde va doriti, sa faceti ceea ce ati visat dintotdeauna sa faceti. Daca este ceva ce va doriti cu adevarat, credeti-ma ca este posibil. Din experienta pe care am avut-o am invatat ca nimic nu e imposibil, daca este ceva ce ne dorim foarte mult. Viata noastra este asa cum ne-o facem cu mainile noastre, prietenii pe care ni-i facem se incadreaza totdeauna in personalitatea noastra, iar tot ceea ce ne inconjoara ne defineste ca persoana care suntem. Iesiti din spatiul vostru de confort, si credeti-ma ca nu veti vrea sa va mai intoarceti acolo!

La revedere :)

Standard

Ultima zi in India. Nu am dormit prea mult ultima vreme, de fapt nu tin minte ultima noapte cand am dormit inainte de ora 2. Nu am mai facut o baie de 3 luni, am facut doar dusuri… si nu am mai mancat mezeluri de la fel de multa vreme. De fapt, sa nu gresesc, au fost cateva dati cand am mancat cremvusti, sunca si salam. Dar insa putin in comparatie cu obisnuita mea.

O sa imi fie dor de tot de aici… de absolut tot. India e… extraordinara.

Astazi am petrecut ziua in liniste. Am bani doar de taxi ca sa ma duca la aeroport. S-a mutat o noua fata la mine in camera, N. din Polonia. Am folosit telefonul ei ca sa imi rezerv taxi. O sa imi fie dor de toate fetele din apartamentul meu. Toata ziua am scris pe blog, la pranz am mancat la Tibet Kitchen pentru ultima oara de data asta, insa nu stiu de ce, dar ceea ce de multe ori acolo imi placea, acum nu mi-a picat prea bine. Noroc ca am baut limonada, ca altfel mi-ar fi fost chiar rau.

Nu stiu ce se intampla, dar parca organismul meu imi spune ca trebuie sa fiu acasa in curand.

Ar fi trebuit sa am cina cu seful meu, insa a avut o urgenta, nu a fost nici la servici azi, si eu neavand telefon nu am putut sa iau legatura cu el.

Dupa pranz au fost pe la mine colegii de munca… am primit si telefon de la columbience pe numarul lui C….

Insa acum, dupa o zi plina de la revederi… am ramas singur. Fetele au plecat, fiecare calatoreste acest weekend. Isi continua traditia de a munci in fiecare zi a saptamanii si de a calatori in fiecare weekend al lunii. Asa si trebuie. Asa se descopera India, calatorind. Asa se cunosc oamenii, asa se cunoaste aceasta fascinanta cultura.

Acum mai e o ora pana sa vina taxiul sa ma ia. A ramas acasa doar N., pe care insa nu o cunosc prea bine, dar pe telefonul careia ma va suna taximetristul in caz ca nu va gasi locuinta mea. Asa se va incheia experienta mea in India. Voi lasa in urma mea apartamentul gol pentru weekend… insa incepand de luni va fi plin cu fete. 7 fete vor locui aici, foarte prietenoase si dragute. O sa imi fie dor de toate.

O sa imi fie dor de munca, de colegi, de sef, de oras, de calatorit… o sa imi fie dor de viata mea de aici care a fost ca un vis. Nimic nu se compara cu aceasta experienta, a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele.

Acest blog nu se incheie aici, o sa mai public cate ceva cand ajung acasa, cateva concluzii.

Nu voi uita acest apartament in care locuiesc acum… nu voi uita weekend-urile mele pline, nedormite… nu voi uita petrecerile la care mergeam, nu voi uita calatoriile si orasele in care am fost. Nu voi uita conversatiile ce le-am avut cu diversi indieni, nu voi uita indienii ca oameni. Nu le voi uita cultura, nu voi uita cuvintele in hindi ce le-am invatat, nu voi uita negocierea pentru ricsa sau la piata, nu voi uita vanzatorii ambulanti si cersetorii ce veneau la mine, crezandu-ma turist sau masina de bani… nu voi uita ce am facut la munca, nu voi uita colegii, nu voi uita diminetile in care ma trezeam dupa 2 ore de somn si saream peste micul dejun, nu voi uita camilele, maimutele, elefantii, serpii cu care am facut poza… nu voi uita mancarea, nu voi uita condimentele, nu voi uita ploile musonice si nu voi uita tantarii care au incercat sa ma intepe cu malarie si nu au reusit… nu voi uita bolile de care am scapat, nu voi uita bolile de care nu am scapat 🙂 nu voi uita turele nebune cu masina ce le-am avut, nu voi uita turele pe scuter ce le-am avut, nu voi uita cluburile si viata de noapte, nu voi uita piata si nu voi uita restaurantele, nu voi uita bauturile si sosurile ce le-am incercat… nu voi uita oamenii din atatea tari ce i-am cunoscut, nu voi uita cate petreceri si cate iesiri si cate calatorii am organizat cu ei… nu voi uita nimic, va asigur…

Nu voi uita cele 3 apartamente in care am locuit, nu imi voi uita colegii din niciunul din cele 3 apartamente…. nu voi uita prin cate am trecut, nu voi uita dificultatile ce le-am avut si lucrurile nebunesti ce le-am facut… nu voi uita locurile mizerabile si sarace prin care am trecut, nu voi uita locurile luxoase si bogate prin care am trecut… nu voi uita nici macar apartamentul in care am locuit la inceput, situat adanc in Lajpat Nagar 4, deasupra restaurantului Tibet Kitchen, acolo unde a inceput totul… locul pe care eu il numeam „ghena”, iar fostii mei colegi chinezi de apartament il numeau „acasa”…

Pentru mine acum India este acasa.

Adio, Mumbai, de pe Saraj Express

Standard

Am prins apusul de soare din avion. A fost minunat. Niciodata nu m-am simtit mai aproape de soare ca atunci. Nu imi puteam dezlipi ochii de la fereastra avionului, observand dansul luminii solare printre nori. In acelasi timp simteam o impacare totala in privinta experientei mele in India. Pot spune acum cu adevarat ca am trecut prin de toate, am avut o experienta completa.

Ajunsi acasa la U., seara, am cunoscut parintii si bunica lui. Din nou am dat de oameni minunati, care m-au tratat ca si cum as fi cu adevarat frate cu U.. Am discutat cu ei liber, ca si cum am fi prieteni de-o viata, si am iesit sa luam cina in oras. A fost o cina imensa, am avut parte de multe feluri de mancare indiana…

Inainte de cina, insa, am fost cu U. sa vizitam niste prieteni de-ai lui, o formatie de nu-metal. A fost interesant sa vad cum se dezvolta aceasta latura in India. Sunetul era foarte bun, instrumentele sunau tare si profesionist. Nu ma asteptam sa am parte de un asa concert intr-un apartament, la etajul 4, si sa dau din cap dupa atata oboseala acumulata.

Dupa cina cu parintii am fost in acelasi apartament sa mai povestim, sa cunosc si eu prietenii lui U.. Unul dintre baieti avea rasta, nu stiu cum si le putea intretine pe caldura permanenta din Mumbai.

Pe la ora 2 am adormit… si a doua zi m-au trezit parintii lui U., imi pregatisera micul dejun, si un pachet sa iau pe tren. Foarte dragut din partea lor. Ne-am luat la revedere, si U. m-a dus la gara, m-a urcat in tren, si ne-am simtit din nou ca ultima oara cand ne-am luat la revedere…

Eram in Bucuresti, in statia de autobuz, l-am urcat pe U. in autobuzul spre aeroportul Otopeni. Pe atunci fumam. Autobuzul pleca in 5 minute, si i-am zis lui U… hai pana afara la ultima tigara. Si intr-adevar, de atunci amandoi ne-am lasat de fumat. Tigara aceea a insemnat foarte mult pentru amandoi, pentru ca era tigara indiana, adusa de U. in Romania cu 2 luni inainte. Pastrasem inca de atunci acea tigara pentru acel moment.

Asa a fost si acum, insa nu a mai fost vorba de fumat acum. Pur si simplu ne-am urat toate cele bune si sa ne vedem sanatosi data viitoare.

Am petrecut 21 de ore in Saraj Express, unul din cele mai ieftine si murdare trenuri indiene. Parintii lui U. mi-au sugerat ca nu a fost o idee buna sa iau acel tren… si am stat de data asta doar in patul meu, situat sus, la nivelul 3… la inceput cand mergeam la baie imi luam bagajele cu mine, insa dupa o vreme am inceput sa am incredere in cei din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt oameni buni si i-am rugat sa imi urmareasca bagajul cat timp eram la baie. Si nimic rau nu s-a intamplat, atat doar ca m-am plictisit ingrozitor, stand in aceeasi pozitie 21 de ore, pentru ca spatiul era mic. Am trecut prin locuri mirositoare, am incercat sa dorm insa a fost greu din cauza ca am calatorit ziua. Noaptea s-a facut chiar frig, si ventilatoarele mergeau fix spre mine si nu aveam cum sa le opresc.

La final a avut intarziere de vreo 20 de minute, am ajuns pe la 4 jumatate in Delhi.

Am luat ricsa, am ajuns acasa pe la 5. C. se trezise, si am stat si am povestit toata dimineata, pana a plecat ea la munca.

In cautarea plajelor cu nisip alb

Standard

Astazi am bombardat blogul cu articole. Nu am avut timp deloc ultima vreme sa scriu nimic, doar azi, din amintiri…

Ne-am trezit relativ devreme in Goa… adica pe la 9 jumatate… si am avut noroc ca micul dejun inca se mai servea. Dupa aceea am facut check out-ul de la hotel, am incarcat masina cu toate bagajele si am pornit in cautarea plajelor cu nisip alb din Goa, lucru care a fost greu de gasit. Ultima zi a fost singura insorita dintre toate zilele petrecute in Goa. A fost o caldura puternica si o vreme frumoasa. Am ajuns in sfarsit pe plaja cu nisip alb, insa din cauza ploii, culoarea era similara cu nisipurile cu care suntem noi obisnuiti…

Am facut pozele ce de mult mi le doream, am petrecut cateva ore pe plajele cele mai frumoase din intreaga regiune Goa. Timpul insa era scurt, distantele erau in jur de 50 la 80 de km de parcurs, si nu am avut timp prea mult de stat. Am fost la un restaurant pe plaja unde obiectivul era sa mancam scoici, crabi si caluti de mare… insa nu a fost sa fie, dura prea mult sa le prepare, si noi nu aveam timp, asa ca ne-am multumit cu tocana de rechin…

Ajunsi la aeroport, am facut repede check in-ul, pentru ca eram la 25 de minute de decolare… cand am ajuns la bagajul meu de mana, voiau sa imi opreasca o sticla de rachiu de alune kaju ce l-am cumparat pentru familie… si singura solutie a fost sa alerg la depunere bagaje de cala, ca sa duc plasa in care se afla sticla mea, plus alte suveniruri. Ajuns inapoi la sala de asteptare, prietenii mei radeau de mine pentru ca ma agitasem atata pentru o sticla. Avionul avea intarziere 50 de minute!

Timpul petrecut in Goa a fost minunat. A fost cireasa de pe tort in cadrul experientei mele in India. Mi-am adus aminte de timpurile petrecute cu U., cel mai bun prieten al meu din India, cel care imi e ca un frate… nimic nu s-a schimbat intre noi de acum 1 an si jumatate.

Am ajuns asadar sa imi indeplinesc visul de a urmari soarele de pe plaja cu nisip alb din Goa… am ajuns sa vad cum e viata de noapte in Goa, sa cunosc localnici, sa observ cat de multi turisti vin acolo, inchiriaza un motor, si uita pentru cateva zile de probleme. Nimic nu se compara cu un drum cu motorul printre palmierii goanezi, la briza oceanului Indian, si cu un cocktail rece pe o terasa aflata pe nisipul fin si alb.

Plajele si viata de noapte din Goa

Standard

Ne trezim cu greu la 8 jumatate, din nevoie mai mult, pentru ca micul dejun se servea pana la 9 jumatate. A fost bufet suedez. Chiar voiam sa sarim in piscina hotelului, insa vremea ploioasa si timpul scurt ce il aveam nu ne-a permis acest lucru.

Ziua am facut pe turistii si am luat fetele din Germania cu noi. Soferul ne-a plimbat in sus si in jos pe litoralul oceanului, si am vazut ce ar vizita orice turist – cateva biserici romano catolice, precum si trupul unui sfant care se aduce intr-un muzeu de langa biserica o data la fiecare 10 ani. Am vizitat un muzeu de armament portughez, precum si cel mai interesant lucru al zilei –  am fost in Gradina Condimentelor, sau Spice Garden, unde am avut parte de un tur al gradinii de o ora, cu ghid care ne explica fiecare condiment pentru ce e utilizat si ne arata plantele de unde se culege. Am vazut cum se spala un elefant, iar cel mai frumos lucru al gradinii – avea o terasa mare unde se servea un bufet suedez, cu multe feluri de mancare condimentata natural, precum fructe si sucuri naturale. Am mancat 4 feluri de mancare, plus jumatate de pepene. Yummmy!

Am petrecut in gradina cel putin 4 ore… bine meritate pentru stomac. Dupa aceea am fost sa mai vizitam cateva cladiri vechi, si spre finalul zilei, la apusul de soare, am facut o mare greseala – am luat vaporul pentru un tur de o ora pe mare, iar pe vapor era instalata o scena unde se presupunea ca se va pune muzica portugheza. In loc de muzica portugheza au fost minimale house, era plin de familii cu copii mici si un DJ incerca sa intretina atmosfera punand muzica de toata jena. Dansurile portugheze au durat doar 5 minute, ca apoi a urmat un remix si au inceput sa danseze si parintii. Bine ca a durat doar o ora.

Dupa excursia cu barca, pentru a ne recapata moralul, soferul ne-a dus intr-un loc underground sa mancam – la marginea unei biserici era o camaruta mica unde se pregateau hamburgeri de vita.. foarte buni. Locul nu avea nume, era insa plin, doar de localnicii care il cunosteau. Soferul cunostea patronul si spunea ca recomanda cu placere acel loc tuturor turistilor ce ii plimba. Fetele din Germania au luat adresa locului sa il recomande pentru Lonely Planet. Si acum imi e dor de hamburgerul de vita ce l-am mancat acolo, si a fost doar 35 de rupii!!

Apoi am fost dusi la hotel, dar pentru scurt timp, ca eram asteptati pe plaja din Baga de prietenii nostri. Ne-am intalnit, am discutat putin… insa trebuia sa ne mai intalnim cu cineva. Se facuse deja tarziu si soferul nostru trebuia sa plece. Ii dadusem o ultima misiune – sa ne duca pe toti patru la o petrecere in Anjuna. Am urcat in masina intai eu si B., urmand ca U. si N. sa astepte pe celalalt prieten si sa vina separat pe scuter. Soferul a crezut ca B. era U., si voia sa ne duca la hotel. La jumatatea drumului ne-am dat seama ca se facuse o greseala si a trebuit sa intoarca, sa ne lasa de unde ne-a luat.

Ne-a dus la un taxi, ca statuse deja o ora peste programul lui. Ne-a rezolvat un pret de 250 de rupii. Am coborat din masina, si am refuzat taxiul cu care vorbise soferul nostru. Am fost pe alt drum sa negociem alte taxiuri, cel mai ieftin era 300. Asa ca am pornit, fara sa gandim, pe un drum intunecat, in speranta ca vom gasi un taxi mai ieftin. Mare greseala. Ne-a luat politia la intrebari, si dupa ce a perchezitionat pe prietenii nostri voia sa ne duca la sectie. O ora ne-am rugat de ei sa ne lase in pace, atat noi cat si ei stiam ca toata lumea din Goa avea ceva ce nu trebuia sa aiba, si pana la urma am scapat dupa ce i-am mituit. Insa ne-au stricat tot cheful de distractie.

Ne-am intors de unde pornisem, in localul Tito’s. Am mancat ceva, sa uitam de necaz, si am pornit spre plaja apropiata. Am stat la o masa, intr-un loc retras, si am povestit. Dupa o vreme, am plecat sa ne intalnim cu celalalt prieten pe care de mult il asteptam. Ne-am despartit de B. si N., si am ajuns intr-un restaurant unde am stat la o masa cu alti doi tipi din Bangalore ce i-am cunoscut cu o zi inainte, cand faceam cumparaturi. Dupa o vreme ce am stat cu ei, si am povestit, ne-am preluat prietenii nostri, am mers pe jos mult pana am ajuns la o plaja, unde eram un grup mai mare. Am stat intr-o barca, pe nisip, si am admirat cum se reflecta luna in mare, printre nori. La un moment dat, cand toti eram atenti la cer, a fulgerat puternic, dupa care a tunat de a cutremurat locul. Eu si U. ne-am decis sa incheiem noaptea.

Am hotarat sa mergem pe jos la hotel, dat fiind ca taxiurile erau scumpe. Insa distanta era mai mare decat ne imaginasem. Dupa ce am mers cativa kilometri, eram aproape lesinati. Am cerut directii despre cum sa ajungem la hotel, si am ajuns pe un drum care parea suspect. In final am convenit la un taxi, altfel adormeam pe strazi.

Am incheiat noaptea spre dimineata, voiam sa vedem rasaritul, insa spre ora 5 nu am mai putut rezista.